Victor Viorel Ponta

În al doilea rând, aș vrea, prin această lege, cu sprijinul dumneavoastră, să facem dreptate și actualilor cetățeni ai României, cei de astăzi și cei de mâine, care, inevitabil, vor suporta cu toții, pentru că nu este doar o sarcină a Guvernului sau a Parlamentului, ci a societății în ansamblu, costurile implicate de repararea și retrocedările imobilelor sau ale despăgubirile pentru imobilele confiscate de statul român în urmă cu 70 de ani.

Astăzi vreau să spunem poporului român ce s-a plătit, ce s-a retrocedat până astăzi și ce mai este de plătit și de retrocedat în viitor, pentru că, până la urmă, o nedreptate clară, evidentă, comisă în urmă cu 70 de ani, nu se poate îndrepta printr-o nouă nedreptate, pe care, din păcate, am văzut-o în unele sau în multe cazuri.

Vreau ca întreaga societate românească să știe că, până în acest moment, s-au retrocedat aproape 10.000 de clădiri, din care 2.000 aparținând unor instituții publice: școli, spitale, muzee, sedii de instituții. S-au retrocedat, de asemenea, 1,3 milioane de hectare, din care 300.000 de hectare în intravilan. Sigur, cei care au condus în ultimii ani Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților poate că vor explica de unde au apărut 300.000 de hectare în intravilanul românesc, dar aceasta ține de cu totul și cu totul altceva.

S-au restituit, în numerar, 150 de milioane de euro, iar prin acțiuni la Fondul „Proprietatea” aproape 4 miliarde de euro. Toate acestea la un loc, 10.000 de clădiri, 1,3 milioane de hectare, 150 de milioane de euro în numerar, 4 miliarde de euro în acțiuni la Fondul „Proprietatea” și, sigur, ceea ce mai avem de restituit în continuare – în acest moment, estimarea este undeva la 8 miliarde de euro –, reprezintă totuși un cost important pe care societatea românească în ansamblu îl are de plătit.

Trebuie să spunem adevărul, trebuie ca oamenii să știe ce s-a restituit și ce se va restitui în continuare. Și, repet, vreau să facem dreptate și celor care trăiesc azi și mai ales celor care vor trăi mâine în România, pentru că sarcina mai departe rămâne pe viitoarele guverne, pe viitorii contribuabili la bugetul public, și este corect să le spunem oamenilor adevărul despre ceea ce trebuie să facem în continuare.

În al treilea rând, propunerea de lege pe care o prezint în fața dumneavoastră vine cu o soluție juridică realistă, pragmatică și echilibrată, o soluție juridică care a fost construită în mai multe luni de zile de discuții cu specialiști din România, cu specialiști în drept constituțional, în drept civil, o soluție discutată cu specialiștii Curții Europene a Drepturilor Omului, o soluție juridică sustenabilă pe termen mediu și lung și care, evident, respectă toate principiile constituționale ale României, dar și toate standardele europene.

Această soluție trebuie să se dovedească în continuare, repet, realistă și pragmatică, pentru că, din păcate, soluțiile legislative adoptate până în acest moment, începând cu Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, nu au rezolvat decât în mică parte problema retrocedărilor.