Miron Tudor Mitrea

## **Domnul Miron Tudor Mitrea:**

Mulțumesc, domnule deputat.

Și eu am senzația că e o interpelare, dar nu am fost eu în scaun, că aș fi respins-o.

Domnule ministru, vă rog, aveți microfonul.

Domnul ministru Cazanciuc. Cu atâția miniștrii, mă mai încurc și eu.

## **Domnul Robert Marius Cazanciuc** _– ministrul justiției_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, „La mulți ani!”, doamnelor, domnișoarelor și domnilor ce serbează astăzi onomastica.

## Doamnelor și domnilor,

Vreau să mulțumesc în primul rând autorilor pentru prilejul pe care, prin intermediul așa-zisei moțiuni, mi-l oferă pentru a vă explica atât dumneavoastră, cât mai ales celor pe care-i reprezentați aspecte care, din păcate, voit sau nu, au fost eronat vehiculate în spațiul public. Precizez din start că voi face, din respect pentru ceea ce reprezintă, în opinia mea, Parlamentul României, abstracție de afirmațiile jignitoare cu privire la persoana mea, cuprinse în acest text.

Ca jurist, ca fost magistrat de carieră, ca ministru al justiției nu pot să accept ca lupta de idei, chiar și cea în care miza este una exclusiv politică, să se poarte cu armele atacului la persoană, ale jignirilor și pseudoacuzațiilor. Tocmai pentru aceste motive mă voi rezuma să vă prezint, pe scurt, argumente care demonstrează că acest demers este total lipsit de temei, în condițiile în care politicile publice ale Ministerului Justiției sunt îndreptate spre unicul scop al consolidării încrederii publicului în actul de justiție.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Aș vrea, în primul rând, să remarc, așa cum spune și domnul ministru Nicolicea, că documentul opoziției nu reprezintă o moțiune simplă, pentru că nu respectă prevederile art. 112 alin. (2) din Constituție și nici ale art. 160 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților, care stabilesc în mod clar forma și conținutul unei moțiuni simple, ca să nu mai amintim același regulament, în baza căruia ar trebui respinse întrebările cu privire la cauze aflate în curs de judecată.

Cu toate acestea, reafirmând principiile pe care chiar noi le respectăm, de a nu introduce justiția în lupta politică, voi încerca să aduc câteva clarificări tehnice colegilor din opoziție, cu speranța că odată lămuriți nu vor mai pica în păcatul de a spune ceva și de a acționa diametral opus și vor accepta că justiția nu este câmp de luptă pe care să se dea bătălii politice.

## Stimați parlamentari,

Recunosc că am citit foarte atent acest text, dar nu reușesc să înțeleg la ce imixtiuni și tentative de acaparare a justiției se referă semnatarii, pentru că e foarte posibil, consecvenți cu propriile opinii, să încurce anii și să acuze practicile unor foști titulari ai acestui portofoliu. În anul 2009, unul dintre semnatarii textului supus dezbaterii, și am decis să nu fac nicio nominalizare, doar să prezint faptele, acuza Ministerul Justiției, condus de un coleg de alianță la acest moment, de intimidare la adresa magistraților atunci când judecătorii au admis contestațiile împotriva reducerii cu 25% a salariilor. Citez: „Sesizarea Ministerului Justiției adresată CSM referitoare la sancționarea disciplinară a magistraților care au admis contestațiile unor categorii de bugetari împotriva reducerii cu 25% a salariilor reprezintă un gest extrem de periculos și o gravă presiune asupra judecătorilor obligați să dea soluții sub iminența unor eventuale sancțiuni disciplinare.”