Tinel Gheorghe

Am să încep prin a vă citi art. 1 din Codul silvic, așa cum a fost el reglementat: „Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice la 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier național.” Condiția ca ele să facă parte din fondul forestier național e să fie incluse în amenajamentul silvic. Așa este definiția dată în art. 1 din lege.

Articolul 17 din lege spune clar: „Fondul forestier național se supune regimului silvic.”

Ce facem noi la art. 20? Scoatem un milion de hectare de pădure din fondul forestier național, cu obligativitatea ca un milion două sute de hectare să nu le mai amenajăm. Atunci unde le ducem? Le ducem la vegetația forestieră din afara fondului forestier național, care va fi reglementată altfel. Și vă spun că, din punct de vedere juridic, autoritatea statului va avea o mare problemă când va trebui să transpună în practică normele, domnule secretar de stat, și veți vedea că am dreptate din punct de vedere juridic.

Ce-am încercat noi să facem? Să corelăm aceste aspecte, plecând de la definiție, cu reglementarea regimului silvic, în așa fel încât să nu apară dintr-odată că fondul forestier național s-a redus cu peste un milion de hectare de pădure în raportările statistice.

Nu vreți să acceptați o dezbatere tehnică. Înțeleg c-ați trimis politicienii la înaintare. Și eu sunt politician, dar sper să fiu și responsabil atunci când discut de soarta pădurii.

E un aspect la care ne-am referit.

Ați venit în textul legii, la art. 37, și ați spus că pentru obiective de interes național, cele reglementate, parcuri eoliene etc. etc., unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice au posibilitatea să scoată din fondul forestier național în raport de 1 la 1, și valoric, și al suprafeței, lăsând în partea cealaltă, conform textului legii, în raport de 1 la 5, adică de 5 ori, valoarea și 1 la 3 suprafața – ceilalți proprietari privați. Păi ce le faceți celorlalți? Îi obligați să fure. Cum? Fie din suprafață, fie fără acte de punere în valoare. Dar așa a vrut majoritatea, fără să accepte o dezbatere pe un subiect pe care președintele Iohannis l-a supus atenției noastre.

Și ajungem și la subiectul cu 30%, care a făcut mare tapaj în presă. Nu vreau să depășesc modificarea la art. 37, când de la 200 de metri pătrați ați mărit la 250 de metri pătrați suprafața aferentă scoaterii pentru vile, cabane etc., un amendament PSD.

Pentru art. 60, modificarea art. 60, cu acea posibilitate de a limita la 30% volumul de masă lemnoasă comercializat pe specii, după părerea mea, soluția nu era prin lege. Soluția era prin regulamentul de valorificare a masei lemnoase, aprobat de Guvern. Și acolo puteau să fie nu 30, ci 10%, mai restrictiv, dacă rezulta în urma studiilor și analizelor.