Tudorel Toader

și eu știu că domnul deputat... sau prezum că domnul deputat știe conținutul, proprietatea afirmațiilor făcute.

Astăzi înțeleg cât de importantă este protecția, libertatea aceasta de exprimare a opiniilor politice, care-ți permite să spui orice și oricând, chiar și adevăruri.

Acum, cu voia dumneavoastră, fac o trecere în revistă succintă, încercând să răspund problemelor, întrebărilor, criticilor și așa mai departe din moțiune.

În primul rând, ați făcut referire la perioada construcției României Mari, a statului unitar. Atunci, evident, se crea statul unitar. Atunci, cu ceva timp în urmă, n-aveam legislație nici penală, nici civilă, nici procesuală. În 1859–1860, Cuza îl trimitea pe Boerescu la Paris să traducă și să adapteze Codul penal.

Astăzi ne racordăm la standardele europene, standardele moderne de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale. S-a mai spus că în perioada celor 50 de ani și a celor 28 de ani după Revoluție au ieșit la suprafață în spațiul public – și nu-mi permit să dau citire, dumneavoastră ați reținut –, dar fiți de acord că aici este o evaluare politică a dumneavoastră, a autorului sau autorilor moțiunii.

Ați mai spus un lucru: că niciun politician condamnat penal în mod definitiv de către instanțele de judecată nu a acceptat că a greșit, toți se victimizează și așa mai departe. Fără a răspunde, îmi pun mie întrebarea, nu dumneavoastră, că probabil nu veți răspunde. Dar pentru multele erori, pentru multele achitări de oameni nevinovați ați văzut sau am văzut vreun procuror sau vreun judecător care să spună că „Da, am greșit că l-am trimis în judecată ani de zile, la urmărire penală sau că l-am condamnat și a stat nevinovat în pușcărie”? Categoric nu și categoric nu vă doresc așa ceva!