Radu Alexandru Feldman

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Domnule ministru, Stimați colegi,

Nu am fost printre cei dintâi care au cerut să li se dea cuvântul, pentru că, așa cum știți, nu am competența juridică necesară pentru a mă pune în rândul specialiștilor care își pot permite o analiză pe fond, o analiză juridică a proiectului de lege pe care îl discutăm.

Îndrăznesc să cred însă că am acces la o logică a bunului-simț, la o logică elementară și, mai ales, îndrăznesc să cred că pot să vin în fața dumneavoastră eliberat de orice interes și de orice fel de resentiment când discut o lege și când discut despre o instituție pe care o consider de maximă importanță.

Colegul nostru, domnul senator Cristian Diaconescu, ne-a făcut serviciul să ne reamintească un lucru pe care nu trebuie să-l uite niciunul dintre noi, și anume, la data la care Domnia Sa era ministru de externe și România a negociat admiterea în Comunitatea Europeană, înființarea acestei instituții a fost o condiție. Colegul nostru, astăzi – în clipa asta nu este în sală –, ne-a reamintit că pe 17 mai anul curent Comisia Europeană vine și se pronunță, și ne dă o notă asupra felului în care funcționează justiția. Cum bine știți, DNA și ANI, mult hulitele instituții ale statului, au fost, până la urmă, bilele albe hotărâtoare asupra felului în care Comisia Europeană a calificat, a notat procesul de reformă în justiție din România.

## Stimați colegi,

Reprezentantul PSD a venit la microfon, la tribuna Senatului, și a declarat că Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC va da un vot favorabil acestei legi, PNL, la rândul lui, a făcut aceeași afirmație, PDL, UDMR..., raportului și, firește, și legii. Suntem, în aparență – și subliniez, în aparență –, într-o situație ideală. Ar trebui să ne felicităm, să ne bucurăm, „uniți în cuget și simțire”, facem ce trebuie să facem pentru țară.

În urmă cu aproape 150 de ani, cu un secol și jumătate, Titu Maiorescu a lansat o teorie filozofică a „formei fără fond”. Îmi permit să spun că, astăzi, suntem martori ai celei mai expresive probe că intuiția, clarviziunea acestui munte al spiritualității românești care a fost Titu Maiorescu bat peste secole, iar astăzi nu avem de mișcat o virgulă, un punct la această teorie pe care a lansat-o Titu Maiorescu – formă fără fond.

Sigur, pe 17 mai 2010 vom putea spune: „Avem legea, avem instituția, totul este în bună ordine, nu aveți de ce să fiți nemulțumiți de noi”. Au toate motivele, pentru că ce a spus colegul meu, domnul senator Urban, este purul adevăr. Această lege este cadrul în virtutea căruia, în continuarea căruia instituția rămâne un obiect de pus în vitrină, cu eficiență redusă la cote nesemnificative.

Vreau să vă spun, stimați colegi, sigur, e limpede, e un truism: România are nevoie de această instituție și de această lege, dar, dacă se poate spune, „în egală măsură”, pentru că nu vreau să spun „înaintea României”, fiecare dintre noi, membrii clasei politice, avem nevoie de această lege, o lege care, poate, nu este în mod ideal exprimată, articulată, o lege care ne poate crea multe inconforturi, dar avem nevoie de ea, câtă vreme, după 20 de ani, Parlamentul este una dintre instituțiile care își păstrează, invariabil, locul de lanternă roșie în credibilitatea oamenilor, câtă vreme fiecare dintre noi suntem priviți cu neîncredere, cu