Ion Tabugan

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Stimate colege și stimați colegi,

În calitate de inginer silvic îmi permit să vin să intervin la microfon, cum o fac de altfel foarte rar și numai atunci când știu despre ce este vorba.

Sunt și eu pentru respingere. La momentul respectiv așa am gândit și fac parte din Comisia pentru agricultură, silvicultură, dar, între timp, au apărut elemente noi, elemente noi de care nici noi nu ne-am dat seama și încercăm să clarificăm la ora actuală în dezbatere, și încercăm să clarificăm la comisie al cui este vânatul.

Dacă este al statului, despăgubirile le va face statul. Dacă vom stabili că vânatul este al celui care a închiriat sau a licitat fondul de vânătoare, să plătească despăgubiri. Nu este posibil ca un om să muncească cu sudoare toată primăvara și toată vara, iar toamna, spre sfârșitul verii și toamna, să i se distrugă toate culturile.

Vizavi de suprafețe, că-s 200.000, 100.000, eu am o oareșce reținere. Suprafețele sunt uneori destul de restrânse, la marginea pădurilor, pentru că vânatul niciodată nu se deplasează în câmp deschis, nu are loc de refugiu.

Aș vrea să precizez un lucru care s-a spus de la această tribună: vânătoarea este o crimă. Cred că cine a spus acest cuvânt nu a citit nimic despre vânătoare și nu știe nimic despre vânătoare.

Vreau să vă spun că am făcut liceul silvic, am făcut facultatea silvică și numai acolo s-a predat despre vânătoare. Vânătoarea eminamente este un sport și, dacă-l respectăm cu adevărat, are o etică, pe care dacă o încalci imediat ești dat afară din grupa de vânătoare și din rândul vânătorilor.

Vânătoarea este, și să ne fie clar, este un sport și nu putem s-o interzicem, dar trebuie să analizăm de așa natură și cât mai urgent posibil ca acele pagube produse de animalele sălbatice, în special de mistreți, să fie despăgubite proprietarilor, fermierilor și asta ar fi posibil în această sesiune și în sesiunea din toamnă.

Vă mulțumesc.