Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·7 octombrie 2008
Declarații politice · respins
Aurel Vainer
președintele Federației Comunităților Evreiești din România
Declarații politice și intervenții ale doamnelor și domnilor deputați:
Discurs
## **Domnul Aurel Vainer** – _președintele Federației Comunităților Evreiești din România_ **:**
Stimate domnule președinte al Camerei Deputaților, Stimate colege deputat și stimați colegi deputați,
Vă mărturisesc că sunt cuprins de o specială emoție în această zi. De altfel, orice urcare la tribuna Parlamentului ne dă o stare emoțională puternică. Este normal, suntem la o înaltă tribună a unui for extrem de important în sistemul democrației românești și nu ne putem afla doar în vorbă.
Așadar, o să vă rog să mă scuzați dacă vor apărea unele accente în care emoția mă va domina.
Aș face o remarcă, dar colegială, absolut colegială. Există un vechi dicton latin: _non multa, sed multum_ . De aceea, vă mulțumesc tuturor celor prezenți și cred că cei care nu sunt de față nu se vor simți chiar atât de bine în viitor. În fond, este o ședință solemnă, pentru a marca, a vorbi despre un fenomen grav, o tragedie a poporului evreu din Europa, a evreilor din România, dar și a romilor și, de fapt, a tuturor popoarelor care cred în puterea și valoarea ființei umane.
Așadar, nu putem să nu începem prin a spune că din anul 2004 a devenit o tradiție ca în România să comemorăm holocaustul care a avut loc în anii prigoanei fascistolegionare, în anii dictaturii antonesciene, în anii celui de Al Doilea Război Mondial.
Holocaustul este o pagină a istoriei poporului român care nu poate fi omisă. Ea trebuie să fie prezentă, așa cum în viața reală holocaustul a fost prezent. Ne doare, ne doare pe noi care am pierdut sute de mii de suflete, de confrați, dar cred că ne doare pe noi, ca români, în ansamblu.
Nu putem admira fapte de crimă, fapte de violență, de degradare umană la care au fost supuși evreii într-o anumită parte a istoriei, într-o anumită parte a perioadei de referință, și romii din țara noastră.
Nu intru în detalii. Cifrele sunt variabile. Sunt însă semnificative, oricum am dori să le luăm. Și există o veche vorbă care spune: dacă ai omorât măcar o ființă omenească, ești vinovat. Ca atare, punem un număr mai mare sau mai mic, nu vom stabili cu exactitate istoria așa cum a avut loc, în mod cert, multe, multe victime pe teritoriul României, multe, multe victime pe teritoriul Basarabiei și al unei părți din Ucraina ocupată într-o vreme de trupele române.
A fost greu, grav. Mie îmi vine foarte greu să vorbesc, pentru că aparțin poporului român, deopotrivă, ca și poporului evreu. Și apropo de acest lucru, noi vom dezbate, probabil, o lege privind obligația din partea minorităților naționale de a semna un fel de angajament de loialitate.
Stimați colegi,
Nu este nevoie de acest lucru. Vă rog să mă credeți că eu și evreii din România avem această fidelitate foarte puternică față de statul român în care ne-am născut, am crescut, ne-am dezvoltat, am trăit, cu bune și cu rele. E drept, avem și o fidelitate față de patria noastră ancestrală, statul Israel, nu ne împiedică însă să ne arătăm buni români în toate situațiile.