Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Este bine că Parlamentul începe să redevină ceea ce ar fi trebuit să fie. Este rău că lucrul acesta se întâmplă și nu vine, n-a venit în mod firesc din rândul nostru, dar este bine că el se întâmplă.

Îmi amintesc că, ori de câte ori am participat ca grup parlamentar în comisiile de revizuire a Constituției, grupul nostru a cerut ca formă de guvernământ republica parlamentară, tocmai pentru că rolul fundamental în orice democrație modernă trebuie să-l aibă Parlamentul, și cred că, dacă lucrul acesta s-ar fi întâmplat la una dintre revizuirile Constituției de până acum, era mult mai simplu totul astăzi și va fi, și ar fi fost, sper că la un moment dat ne va veni gândul

cel bun, va fi mai ușor în anii mult mai dificili economic care urmează.

Noi reprezentăm un grup parlamentar care a susținut toate guvernele, dar niciodată nu a fost la guvernare, și poate tocmai de aceea multe dintre ideile pe care le-am avut, cu mici excepții acum mult timp înainte, când ele au fost luate în serios și în calcul, n-au răzbătut. Cred că este un prilej pentru a le reafirma acum, legat de momentul dificil economic și politic prin care trecem.

În 2009 am luat o decizie mai degrabă monetaristă decât una economică, și rezultatele ei se văd acum și în România, și în alte țări. Spuneam atunci că poate ar fi mai bine dacă am încerca să vedem, pentru că, cinic vorbind, se poate și așa, cum putem, ca țară, să profităm de pe urma crizei globale, și nu cum să urmăm trendul acestei crize globale. Am urmat trendul crizei globale. Măsurile de austeritate au rostul lor, dar neacompaniate de măsuri de creștere economică, de măsuri chiar de a reuși să fii într-o poziție avantajoasă în urma crizei globale, nu pot să ducă foarte departe, pentru că la un moment dat și din aceste economisiri se ajunge la fundul sacului. Și riscul acesta, chiar dacă vorbim de ușoare creșteri economice în anii trecuți, există în continuare și nu trebuie să-l neglijăm.

Era o pancartă în Piața Universității care mi-a adus aminte de un lucru pe care-l spuneam și l-am mai spus de câteva ori în acești trei ani. Pe ea scria ceva legat de Roșia Montană, într-un mod ecologist. Eu am să spun că există o rațiune mult mai importantă, cea monetaristă, pentru a avea în viitor, când moneda nu se va mai baza pe nimic, ca acum, o resursă de care să o legăm. Și am propus, un grup mic, e adevărat, a cărui voce nu se aude, care nu poate lua decizii, dar am propus înființarea unei companii naționale a Băncii Naționale a României care să pregătească acel viitor, atunci când vorbim de rezerva care să stea în spatele monedei.

Am vorbit despre prețul foarte mare pe care trebuie să-l plătească întreprinderile pentru a angaja un om. Pentru fiecare leu plătit, întreprinderea plătește către stat 85 de bani. Este foarte mult, cu asta descurajăm munca. Noi am spus, noi am auzit!