Marian Neacșu

## **Domnul Marian Neacșu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Evident că am să fiu scurt și am să ascult îndemnul dumneavoastră.

Eu trebuie să recunosc că am urmărit și cu multă atenție, dar trebuie să recunosc, în același timp, că am rămas siderat de tonul și de abordarea pe care le-au avut colegii mei ceva mai devreme, lucru care m-a făcut să mă gândesc că afirmația unuia dintre colegii Domniilor Lor, potrivit căreia candidatul pe care-l reprezintă este mai performant atunci când tace..., cred că și o parte dintre colegii mei ar fi fost mai performanți dacă tăceau.

Abordarea pe care ar fi trebuit s-o avem aici referitor la această ordonanță nu cred că este cea conținută în prezentările pe care le-au avut.

Aveți luni o moțiune de cenzură inițiată, care reprezintă încă un roman-fluviu din genul „În căutarea timpului pierdut”, că avem în fiecare săptămână câte un episod. Puteți acolo să dovediți măsura talentului dumneavoastră scriitoricesc. Nu știu dacă mai era cazul să dați și examenul oral de la acest microfon.

Ordonanța respectivă poate că ar fi trebuit tratată, până la urmă, mai degrabă din punctul de vedere al conținutului legislativ pe care-l propune, pentru că ne aflăm aici sub cupola Parlamentului și încercăm să facem legi sau să transformăm în lege o inițiativă guvernamentală. Altminteri, una care are, așa cum ați văzut și cum nu vreți să recunoașteți, darul de a debloca activitatea la administrațiile locale. Este cât se poate de adevărat că zona politică a ultimilor doi ani de zile a fost extrem de diversă, că s-au făcut și s-au desfăcut o mulțime de alianțe, că s-a candidat într-un fel și până la urmă ne-am trezit într-o altă componentă politică, de așa fel încât, la nivelul autorităților locale, problema asta trebuia, într-un fel sau altul, soluționată. Și sunteți și dumneavoastră absolut convinși de acest lucru, dar nu vreți s-o recunoașteți.

Ce se întâmpla atunci când s-a candidat și o bună parte dintre autoritățile locale au avut mandatul Uniunii Social-Liberale și acum s-au trezit că sunt colegi cu ceilalți preopinenți care, în campania electorală, erau adversarii Domniilor Lor? Nu știu dacă lucrurile astea ar fi fost logic să continue.

Aleșii locali nu sunt sclavi pe moșia cuiva, ca să poată să fie mutați cu moșie de colo până colo.

Ei trebuie să aibă un drept de opțiune.

Atunci când am candidat pe lista USL am făcut-o cu toții cu multă răspundere și sunt convins că și colegii mei care au vorbit ceva mai devreme și care acum sunt în cealaltă barcă politică sunt de acord cu mine că am venit din convingere acolo și am făcut, probabil, cel mai important pas politic și cea mai importantă formațiune politică prezentă în acești 25 de ani în democrația românească. A fost un demers foarte bun. Poate-l reluăm.

Dar, acum, să venim și să punem la îndoială buna-credință, să aruncăm aici cuvinte de genul „furat” – vă informez, chestia asta cu furatul alegerilor, să-mi iertați expresia, este „fumată”! A fost încercată și a reprezentat o oarecare reușită în anul 2004, dar a curs multă apă pe Dâmbovița de atunci și până acum.