Aurel Vainer

## **Domnul Aurel Vainer:**

## Stimate colege,

## Stimați colegi deputați,

Nu aveam nimic de spus special cu procedura, cu tot ce-a fost. Dar de mai multă vreme mă macină chiar conștiința. Am să vă spun de ce. Am asistat la acea dezbatere când domnul președinte Zgonea a condus și ne-a anunțat hotărârea renunțării sau excluderii sau cum vreți să spuneți, a renunțării la postul de mandat al domnului Petre Roman. Domnul Petre Roman a cerut insistent de câteva ori să i se dea cuvântul. Domnul președinte Zgonea, cu toată considerația, eu nu vorbesc formal, îi spun sincer, m-a mâhnit teribil prin atitudinea Domniei Sale atunci. Și care e lecția mea pentru mine? Trebuie să ne comportăm și ca oameni, chiar când avem regulamente foarte stricte. Petre Roman a fost un deputat. Petre Roman a fost pe baricada de la Intercontinental. Și dacă noi suntem aici este și datorită lui și, măcar atât, dă-i dreptul să spună două vorbe. Am dat dreptul și așa se procedează cu tot ceea ce ne vine de la DNA, de la Comisia juridică, tuturor le dăm dreptul. Lui Petre Roman domnul președinte Zgonea nu a vrut și nu a vrut. M-a mâhnit teribil.

Și ceea ce cred eu, dați-mi voie, și cu vârsta mea..., să fim în continuare și oameni. Oameni care să înțeleagă situații... Și se dă un drept și ultimului condamnat la moarte să spună ultimul cuvânt, dar unui deputat care... M-a mâhnit teribil. N-am spus atunci și mi-am reproșat mereu. Acum m-am descărcat. Luați-o cum doriți. După părerea mea, e bine să respectăm legi, regulamente, dar să nu uităm niciodată omenia, nevoia de a ne simți aproape de celălalt, dându-i măcar un drept de a vorbi.

Mulțumesc foarte mult.