Dumitru Oprea

„«Apocalipsele după Mișa» ascund adevăratele intenții ale Guvernului”

Când ministrul finanțelor, domnul Ionuț Mișa, a anunțat, ca din întâmplare, ideea introducerii unei taxe de solidaritate de 2% din fondul de salarii, începând cu 2018, a fost clar că asistăm la un nou episod de creștere a gradului de taxare a mediului privat. S-a folosit același tipar ca atunci când s-au anunțat posibila naționalizare a pilonului II de pensii și implementarea Split TVA.

Pentru orice observator atent al comunicării guvernamentale, vedem că lucrurile se petrec tot timpul după aceeași placă. La început, ministrul Mișa pare că scapă public, din naivitate, un plan, construit însă diabolic în subsolurile PSD; apoi fie președintele partidului, Liviu Dragnea, fie premierul Tudose nuanțează, neagă sau oferă o interpretare halucinantă a spuselor așa-zisului naiv ministru de finanțe. Ulterior, se anunță o măsură și mai catastrofală, care omoară mediatic discuția despre cea anunțată anterior, după care încep negocierile cu sindicatele și patronatele, în fața cărora, chipurile, se cedează și se anulează „apocalipsa după Mișa”.

Astfel, Guvernul își poate îndeplini adevărata dorință, implementarea „semiapocalipsei după Tudose”.

De ce cred că suntem în fața aceluiași tipar și că taxa de solidaritate ar putea fi moneda de schimb pentru o măsură la fel de inacceptabilă, dar încă neanunțată? Recent, la întâlnirea cu membrii Coaliției pentru Dezvoltarea României, premierul Tudose a obținut un angajament public prin care patronatele acceptă să mărească salariile brute în cazul trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat. Reprezentanții afacerilor străine și autohtone au recunoscut, spre bucuria premierului, că, din teama de a nu-și pierde angajații, nu vor accepta ca aceștia să rămână cu mai puțini bani în mână după adoptarea măsurilor guvernamentale privind taxarea muncii.

La schimb, Mihai Tudose a renunțat la implementarea Split TVA pentru întreg sectorul economic, într-un fals gest de mărinimie. De fapt, această măsură nici nu putea fi implementată de ANAF, fie și numai din motive tehnice! Astfel, Guvernul obține o victorie în privința unei ținte reale, trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, și cedează, în mod fals, pe subiectul Split TVA, care a fost, de la bun început, doar o manevră de comunicare.

Joaca practicată permanent de guvernarea Dragnea–Tăriceanu–Tudose, prin năucirea întreprinzătorilor români și străini, cu o cadență săptămânală, trebuie să înceteze acum, până nu va fi prea târziu și vom vedea plecări masive ale firmelor din România din cauza impredictibilității. Iar efectul cel mai grav al acestor relocări îi va costa pe mulți români locurile de muncă.