Vasile Berci

„Apogeul «sistemului ticăloșit»”

Caracteristică pentru actuala putere este diferența uriașă dintre discursul politic și acțiunea politică. Discursul este de extracție pur demagogică, iar acțiunea politică îmbracă forma diversiunii, tupeului și nesimțirii agresive.

Ei vorbesc despre modernizarea statului, despre o bună guvernare, dar în exercitarea guvernării constatăm expansiunea corupției și a abuzurilor fără precedent. Degradarea și decredibilizarea statului și a instituțiilor sale sunt lucruri mai mult decât evidente. Cetățeanul de rând constată cu ușurință că direcția este greșită, că statul român și societatea sunt în plină derivă și involuție.

Aruncă cu aplomb vorbe despre reforme în educație, cercetare, asistență socială și sănătate. Se declară democrați și morali, susțin că sunt adversarii politicilor populiste, artizanii revizuirii Constituției, ai reorganizării administrativ-teritoriale și ai unor legi electorale europene etc.

Acesta este discursul.

Care sunt faptele? Să ne oprim doar asupra câtorva, dar nu înainte de a preciza că puterea respinge dialogul politic, negocierea și compromisul cu opoziția. Se cred probabil deținătorii adevărului absolut, ba poate chiar infailibili.

Proiectul de buget pe 2012 denotă disprețul guvernanților pentru români. Fondurile pentru educație, justiție, cercetare și agricultură au fost reduse, în timp ce bugetele serviciilor secrete și ale Cotroceniului au fost mărite considerabil.

Cum este posibilă reforma sistemului educației, remodelat după chipul și asemănarea ministrului Funeriu, cu alocarea bugetară de 2% din PIB? Așijderea cercetarea, care nu mai intră de mult în aria de interes a actualilor guvernanți.

Subfinanțarea acută va genera situații de blocaj al instanțelor de judecată, iar modificarea Legilor nr. 303/2004 și nr. 317/2004, ca prerogative excesive pentru Inspecția Judiciară, va face din independenta justiție o simplă ficțiune. Alternativa pentru magistrați este una singură: să judece conform „indicațiilor prețioase” ale întâistătătorului vremelnic de la Cotroceni, Traian Băsescu.

În legătură cu agricultura, lucrurile sunt extrem de clare. Indiferent că anul agricol este bun sau rău, producătorii rămân la fel de săraci. Milioane de hectare rămase pârloagă, lipsa irigațiilor, fărâmițarea terenurilor, lipsa depozitelor și inexistența unor politici coerente de susținere a micilor producători condamnă agricultura la stagnare și regres în condiții de secetă. Constant rămâne doar discursul puterii despre potențialul agricol al țării.

Cât despre investiții, rămâne ce s-a practicat în anii anteriori ai Guvernului Emil Boc, adică parcuri în păduri, săli de sport cu lacătul pe ușă, telegondole care nu duc nicăieri etc. Importante sunt licitațiile trucate, cu destinație, alocările discreționare din rezerva bugetară a Guvernului pentru primarii PDL, cu comisioane astronomice pentru clientela politică, și alegerile din 2012.