Neculai Rățoi

## „ _Arbeit macht frei_ ?”

Pentru cei racordați la neuronul portocaliu poate va fi considerată o exagerare, însă aș vrea să facem o paralelă între „România sub Băsescu”, cum ar spune un anume Vladimir Tisminețki, și lagărele de concentrare naziste. Termenii pot fi deranjanți, dar ar fi de preferat să se spună unde este minciuna, nu că n-au fost menajate sensibilitățile unor oameni care, dacă nu e în avantajul lor, se simt deranjați și dacă le dai bună ziua, deși nici măcar nu merită să fie salutați.

Să începem, într-o ordine aleatorie, cu ceea ce-l doare pe aproape tot românul: nivelul de trai. Atât în România ultimilor ani, cât și în oricare dintre lagărele naziste, demagogia conducătorilor a generat o discrepanță uriașă între declarațiile oficiale și traiul de zi cu zi. În lagăre, deținuții erau amăgiți cu formula „Arbeit macht frei” – adică „Munca te face liber”, iar în România, pentru a supraviețui, ești îndemnat cu cinism să pleci din țara „lor” sau să-ți mai iei un job, în vreme ce ți se taie jumătate din veniturile de la primul serviciu, îți scade urât pensia, rămâi fără alocațiile copiilor și îți cresc taxele, impozitele, accizele, haraciurile, tributurile..., ți se ia și pielea de pe tine, cum se spune. Acest lucru se întâmpla și în lagăre, la propriu, fiind descoperite abajururi de lămpi făcute din piele umană. În România, probabil că e doar o chestiune de timp pentru a se ajunge acolo, căci cam atât a mai rămas de... „reformat”...

În lagăre, la intrare, erai deposedat de toate bunurile – până și dinții de aur din gură îți erau luați. În România, din cauză că n-ai vrut să pleci la timp din „țara lui Băse”, pentru a beneficia de ajutoarele normale în oricare țară din lume trebuie să renunți și la dinții de aur din gură, și la icoana Sfintei Fecioare ferecată-n argint, deși prețul ei de piață este derizoriu, dar în ochii portocaliilor lasă impresia opulenței, trebuie să n-ai bicicletă ori găini prin curte etc. Și, Doamne, câte eforturi uriașe depune puterea să te sărăcească!

În lagăre nu exista grija față de sănătatea deținuților. Ba, colac peste pupăză, puteai să mai dai și peste un doctor Mengele. În România portocalizată se-nchid spitale. Se trimit în exil medicii și asistentele. Se dijmuiesc la Ministerul Finanțelor cotizațiile oamenilor pentru sănătate. Se desființează și se pun tălpi producției interne de medicamente și se face speculă cu doctoriile de import, ajunse (în cazurile fericite!) la niște prețuri cel puțin duble față de cele de fabrică. Și dacă nu dai peste un doctor Mengele, nimerești peste un Ciomu sau alt „meseriaș” refuzat la export, care te omoară și dacă îți face o operație de gâlci ori îți greșește injecția...

În lagăre, deținuții erau ținuți intenționat în frig, ca o metodă de exterminare. În România sub Băsescu, mai dai și bani ca să stai în frig! Când factura doar la încălzire depășește salariul minim pe economie – cu care sunt plătiți în jur de 40% dintre salariații din România – și este dublă sau triplă față de o pensie medie, ai două variante: să ajungi rapid la o datorie astronomică, a cărei consecință garantată este că rămâi fără locuință, fiindu-ți scoasă la mezat în favoarea rechinilor imobiliari, ori să mori de frig!