Andrei Valentin Sava

„ARD este alianța celor 78 de zile”

Săptămâna trecută am fost martorii unei tentative a actualei opoziții de a scoate capul la suprafață după lunga perioadă de reflecție la care a fost condamnată de votul românilor din lunile iunie și iulie anul acesta. Demersul în sine nu a fost unul spectaculos, constând într-o nouă lansare a aceluiași brand, Alianța România Dreaptă, pe scurt ARD, anunțat public de alte 2-3 ori în evenimente mediatice recente. Față de momentele anterioare, lansarea de săptămâna trecută a avut și o găselniță pe marginea căreia voi comenta în această declarație politică. Este vorba, firește, de așa-numita Platformă-program a Alianței România Dreaptă, nici mai mult, nici mai puțin decât o continuare a spiralei tăcerii dreptei față de problemele reale ale românilor, o spirală indusă de o apartenență embrionară față de agenda primită în plic de la Cotroceni.

Pentru a începe cu începutul, mă voi referi la o propoziție din preambulul documentului cu pricina. „Vremea iluziilor politice a trecut. Cu ARD țara noastră va trece de la politica promisiunilor mincinoase ale stângii la politica răspunderii directe”, afirmă autorii manifestului, pe care îi bănuiesc de amnezie acută, având în vedere că acum mai puțin de 6 luni guvernarea țării încă mai era gestionată de un PDL măcinat de propria impotență de a scoate țara din criză. După numai șase luni, noul PDL, rebotezat ARD, ne vorbește despre iluziile stângii și despre întoarcerea la politica răspunderii. Chiar acest concept, de „politică a răspunderii”, sună foarte confuz din gura PDL, pentru că ne duce cu gândul doar la faimoasele reforme care au chinuit populația, toate trecând prin asumarea răspunderii în Parlament. Căci, altfel, despre ce răspundere ne poate vorbi noul PDL rebotezat ARD? Despre răspunderea față de sutele de mii de români rămași fără asistență medicală după închiderea spitalelor? Despre răspunderea față de milioanele de bugetari obligați să se descurce cu venituri aproape înjumătățite după tăierile de salarii, pensii, sporuri și ajutoare sociale?

La numai câteva pagini distanță însă, același partid care vorbește de răspunderea și promisiunile mincinoase ale stângii încalcă orice reguli de bun-simț politic, ridicând miza promisiunilor deșarte cu care din păcate ne-am obișnuit în campaniile electorale. Fără niciun calcul economic care să fundamenteze asemenea propuneri, cu deosebită nonșalanță și fără nicio remușcare, liderii acestei alianțe le promit românilor reducerea cotei unice pe venit de la 16% la 12%, creșterea salariului minim de la 740 lei la 1.000 de lei, precum și reducerea contribuțiilor sociale pentru angajatori și angajați, toate acestea după ce au dispus vreme de 3 ani și jumătate de o majoritate de dreapta prin care și-au putut proiecta politicile lor reformiste în exercițiul guvernării, PDL nefiind capabil să promoveze proiecte pentru reducerea fiscalității și stimularea consumului intern.

Este evident că vorbim doar despre niște populisme ieftine de campanie, adresate unor români care au dovedit deja anul acesta că nu pot fi considerați naivi. Cum își poate imagina cineva cerebral că România își permite să alunece pe panta populismului, promovată de un ARD tot mai OTV-izat, când întreaga Europă încă tremură la gândul unei posibile destrămări a zonei euro? Cum ar putea acoperi o iluzorie