Victor Sanda

„Are sau nu premierul Tăriceanu o politică de Dâmbovița?”

Stimați colegi,

Am ales să-i adresez șefului Executivului român această întrebare de la tribuna Parlamentului României, întrucât am fost ales în această instituție să reprezint interesele locuitorilor județului Dâmbovița.

În consecință, termenul de „politică de Dâmbovița” pe care l-am folosit nu are nici pe departe sensul peiorativ cunoscut, ci se referă strict la planurile pe care primulministru Tăriceanu, în calitatea sa de șef al Guvernului României, le are sau nu în privința dezvoltării economice a județului Dâmbovița.

Pentru că, atâta timp cât județul Dâmbovița există pe harta României ca unitate administrativ-teritorială distinctă, are dreptul și trebuie să fie inclus în politicile și programele guvernamentale de dezvoltare atât scriptic, cât și faptic.

Și conform politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene, care urmărește reducerea decalajelor economice și sociale între regiunile țărilor membre, județul Dâmbovița ar mai avea un drept: acela de a obține un sprijin mai mare, comparativ cu alte județe, cu o economie mult mai puternică și deci cu un buget consistent.

Din păcate, lucrurile nu stau așa. Nici politica Guvernului Tăriceanu I, nici cea a Guvernului Tăriceanu II nu se ghidează după aceste principiu european. Ba, mai mult, uneori constatăm cu tristețe că în România politica este de a-i sprijini tot pe cei puternici, iar cei mai săraci parcă nici nu există, astfel încât diferențele economice dintre județe cresc, în loc să scadă.

În cazul județului Dâmbovița, administrația județeană se luptă cu morile de vânt când vine vorba să ceară sprijinul Guvernului. Zecile de intervenții inițiate de către reprezentanții administrației publice și dublate de interpelările mele și ale colegilor mei în Parlament, atunci când problema nu ținea de competența lor sau de puterea bugetului local, au rămas în majoritate nerezolvate.

Un exemplu este Programul de modernizare a drumurilor naționale, din care județul Dâmbovița a fost eliminat în 2005, deși trei drumuri naționale importante tranzitează județul.

Ele au ajuns într-o stare deplorabilă, dar cei responsabili, în frunte cu premierul Tăriceanu, continuă să fie indiferenți. Dâmbovițenii suferă însă nu doar ca participanți la trafic, suferă și pentru că județul lor este, din această cauză, ocolit în permanență de investitorii interesați în primul rând de o infrastructură rutieră de calitate, de aici și ritmul scăzut al investițiilor productive mari. În strategia sa de relansare economică, administrația dâmbovițeană și-a stabilit ca obiectiv dezvoltarea turismului și a reușit să inițieze proiecte de infrastructură rutieră și sportivă pe care le-a introdus într-un program guvernamental care urma să fie susținut financiar încă din 2006. Suntem în 2007 și dâmbovițenii nu au văzut niciun leu, iar premierul Tăriceanu anunță senin, la Sinaia, că vrea să aloce fonduri substanțiale pentru stațiunile turistice deja dezvoltate, nu contează care.