Mihăiță Calimente

„Armata României”

25 octombrie, Ziua Armatei României.

Niciodată ca acum nu cred că Armata României a fost mai neglijată, mai umilită și mai batjocorită. În orice societate care se respectă, armata este un corp de elită. Purtătorii de arme au format de-a lungul vremii un corp echilibrat. Nobilimea de arme a fost considerată superioară nobilimii de funcție, dar un mare respect, anumite privilegii și o poziție în societate corespunzătoare are orice militar în societățile civilizate, și asta pentru că acești oameni sunt dispuși să facă ceea ce mulți dintre noi nu putem sau nu avem curajul să facem, adică să ne riscăm viața sub drapelul tricolor pentru interesele țării.

Cum arată această instituție fundamentală a țării sub conducerea președintelui Traian Băsescu?

De la Armata Populară care număra aproape 350.000 de membri și bazată pe conscripția obligatorie, s-a considerat că trebuie să trecem la o armată modernă, mobilă, de aproximativ 100.000 de militari bazată pe principiul voluntariatului.

Această armată nouă trebuie să fie garantul independenței și suveranității României. Ea trebuie să îndeplinească sarcinile pe care România și le-a asumat ca membră NATO în teatrele de operațiuni unde acționăm ca parte a acestei alianțe sau sub egida ONU. Toate acestea pentru ca militarii să aibă o viață de mizerie atunci când sunt în țară. În special salariile militarilor angajați sunt de batjocură, adică aproximativ 9 milioane de lei pe lună.

Nici salariile ofițerilor nu sunt mai stimulative. Prin tăierea sporurilor și primelor pe care acești oameni le merită, ei ajung să câștige mai mult decât modest. La întoarcerea din teatrele de operațiuni, acești oameni nu beneficiază de recuperare, așa cum spune legea.

Condițiile din țară din unitățile militare sunt proaste: norma de hrană a fost pusă sub semnul întrebării, programele de înzestrare au fost amânate și tergiversate, așa că la toate capitolele suntem descoperiți. Avem fregate care nu au armament, avem vechile MIG-uri care nu mai zboară, avem aparate de transport care nu au mai venit, avem transportoare prea puține (cele moderne). Ne-am angajat să cheltuim 2,38% din PIB pentru înzestrare. Niciodată ca în acest an bugetul armatei nu a fost redus la mai puțin de 1% din PIB. Starea de nemulțumire din armată este mai acută ca niciodată. Președintele Băsescu a indus în armată o stare de tensiune și suspiciune. Cazul Ciorogârla, care a decapitat aviația militară, trezește și acum semne de întrebare dacă nu cumva a fost o făcătură pentru a înlătura din funcții ofițeri incomozi.

Întârzierea înzestrării Armatei I se datorează, în parte, Președintelui României, în calitatea sa de șef al CSAT. Cu toate condițiile vitrege, armata și-a îndeplinit cu cinste sarcinile. Dar în ce condiții?

Înzestrarea materială precară și-a spus cuvântul. TAB-urile noastre au căzut victimă prea des încărcăturilor explozive improvizate, mașinile noastre de teren nu prea porneau dimineața după frigurile din nopțile deșerturilor din Irak și Afganistan, iar armamentul din dotare este cel din perioada comunistă.