Îndeplinirea obligațiilor României ce decurg din calitatea de membru al NATO și UE, cât și a unor obiective naționale, presupune continuarea accelerată a unor reforme în domeniul resurselor de apărare și modificarea cadrului legislativ, astfel încât să se răspundă noilor realități instituționale, mediului de securitate intern și internațional, cât și experienței dobândite în teatrele de operațiuni.
Procesul de transformare și modernizare parcurs până în prezent de Ministerul Apărării Naționale s-a efectuat în condițiile alocării unor resurse limitate, fiind afectată în special susținerea înzestrării Armatei României, cu impact negativ în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate față de, în principal, Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană. Acest lucru a generat perturbări în procesul de planificare a apărării, ducând la numeroase modificări ale documentelor de planificare, transferuri repetate ale fondurilor de la un program de înzestrare la altul, amânarea repetată a unora dintre acestea, precum și multiple reevaluări ale priorităților. Una dintre consecințele negative este faptul că nu s-a reușit asigurarea corespunzătoare a capacității operaționale a forțelor dislocabile și a nivelului protecției și securității trupelor dislocate în teatrele de operațiuni.
Consider că pentru perioada următoare este necesară eficientizarea procesului de planificare a apărării, concentrat asupra dezvoltării de capabilități pe termen mediu și lung, în scopul asigurării coerenței tuturor disciplinelor de planificare a apărării și coordonarea acestora în mod unitar, având la bază documentul „Outline model for NATO defense planning process”, prezentat șefilor de state și guverne din țările membre NATO în cadrul Summitului de la Strasbourg – Kehl, aprilie 2009.
Concret, ținând cont de o necesară prioritizare a acestora și de resursele limitate, se impune implementarea unui set de măsuri ce ar putea contribui la relansarea încrederii în cariera militară și de continuarea cu succes a procesului de modernizare a armatei:
I. Cadrul legislativ-normativ
Necesitatea accelerării fără precedent a procesului de adaptare și perfecționare a cadrului legislativ-normativ privind securitatea și apărarea națională:
– promovarea unei noi Legi privind statutul cadrelor militare, cu măsuri în concordanță cu tendințele și practicile din armatele statelor membre ale NATO și UE, precum și măsuri de creștere a atractivității carierei militare;
– necesitatea adoptării unei noi Legi a apărării, în contextul apartenenței României la NATO și UE, dezvoltării parteneriatelor strategice și relațiilor bilaterale în plan militar;
– revederea Legii de planificare a apărării, precizarea clară a relației dintre securitatea națională și apărarea națională, precizarea rolului și locului „Cartei albe a apărării” în ierarhia documentelor de planificare, statuarea „Strategiei de transformare a Armatei României” ca document de referință în procesul de planificare a apărării;
Doru Claudian Frunzulică · 26 octombrie 2010 · monitorul.ai
– finalizarea și adoptarea „Strategiei Militare a României”;
– adoptarea noii legi de funcționare a MApN;
– clarificarea și reconsiderarea rolului CSAT, a atribuțiilor sale pe timp de pace, în situație de criză sau la război,
poziționarea clară a acestuia în relația cu organismele de conducere ale NATO și UE, precum și în lanțul de conducere a forțelor naționale.
II. Structural – organizatoric
Conform strategiei de transformare a armatei și a angajamentelor asumate în cadrul NATO, trebuie implementat în ritm accelerat programul de remodelare a structurii de comandă și control și a structurii de forțe:
– intensificarea implementării concepției de conducere, comandă-control în Armata României, finalizarea punctelor de comandă și eficientizarea activității de stat major la toate eșaloanele;
– deciziile privind structura de forțe a armatei și dezvoltarea capacităților militare trebuie să aibă la bază o viziune și un program pe termen lung care să asigure coerența proceselor, concordanța acestora cu nevoile proprii de apărare și cu cerințele NATO și UE;
– eliminarea discrepanțelor dintre calitatea unităților militare care participă la misiuni în afara teritoriului național și celelalte; prin calitatea instrucției, nivelul de încadrare și gradul de înzestrare a unităților, s-a introdus greșit ideea că Armata României este împărțită într-o armată pentru NATO și o armată pentru nevoi naționale;
– prezența în teatrele de operațiuni a Armatei României reprezintă unul dintre cei mai importanți vectori de imagine și influență ai țării noastre și o garanție că suntem un generator de securitate și stabilitate – în acest context trebuie mai bine valorificată experiența acumulată, atât în procesul de pregătire a personalului, cât și în modul de întrebuințare a forțelor;
– valorificarea oportunităților create de prezența în diferite teatre de operațiuni a contingentelor românești prin atragerea componentelor civile specializate în domenii economice, administrative, culturale, pentru valorificarea unor oportunități și creșterii rolului și vizibilității României pe plan internațional.
III. Resursa umană și nivelul de performanță al personalului
Implementarea unui program de relansare a încrederii în cariera militară, ținând cont de scăderea calității vieții personalului și de amploarea fenomenului de părăsire a instituției militare. Măsuri propuse:
– reforma învățământului militar național, integrarea acestuia cu cel de specialitate al NATO și UE; adaptarea cursurilor în spiritul apartenenței României la NATO și UE;
– program multianual de consolidare a spiritului militar, fundamentat pe valorile tradiționale naționale, adaptate apartenenței la sistemele de apărare colectivă;
– finalizarea etapei de restructurare, realizarea stabilității personalului din cadrul MApN și definitivarea unor cerințe de post coerente, potrivit ghidului de carieră militară;
– finalizarea statutului cadrelor militare și implementarea unor măsuri pentru creșterea motivației și a atractivității profesiei militare, în scopul diminuării migrației personalului către alte instituții și a atragerii de personal ce dorește să urmeze o carieră militară;
– implementarea unui sistem de management al carierei individuale; promovarea pe baza standardelor de performanță individuală;
– eliminarea graduală a nemulțumirilor generate și a decalajului existent în ceea ce privește statutul și nivelul de
salarizare dintre personalul MApN și cel aparținând altor instituții cu responsabilități pe linia securității naționale;
– implementarea unui nou sistem de salarizare, care să facă o diferențiere între salarizarea angajaților cu carieră scurtă, medie, respectiv de lungă durată în armată;
– oferirea posibilității pentru o parte dintre voluntarii cu grade diferite de a rămâne în armată după 40 de ani – ținând cont de necesități –, atât timp cât trec cu succes testele anuale;
– eliminarea discrepanțelor privind salarizarea și unele drepturi dintre anumite categorii de personal – spre exemplu funcționar public față de salariatul civil din MApN;
– asigurarea militarilor participanți la misiuni externe pentru toate tipurile de riscuri și „probleme” posibil de apărut pe perioada misiunii;
– pentru veteranii de război și rezerviști, implementarea unui nou sistem de asistență socială, prin înființarea unor așezăminte sociale pentru cei care doresc să trăiască în astfel de instituții, menite să le asigure, contra cost, cazare, masă, socializare și asistență medicală – în colaborare cu administrația locală.
IV. Înzestrarea și dotarea armatei
Procesul de modernizare a tehnicii și echipamentelor militare se desfășoară cu dificultate și fără a ține seama de o prioritizare realistă. Dotarea și înzestrarea actuală afectează credibilitatea armatei la nivelul NATO și UE. Propuneri:
– realizarea unui nou program de înzestrare pe termen scurt, mediu și lung, pornind de la o analiză realistă a stării actuale, cu stabilirea unor priorități clare; în procesul de înzestrare să se țină cont de cerințele de protecție individuală și protecția forței în acțiuni militare;
– stimularea producției interne de armament pentru asigurarea unui minimum necesar de independență față de furnizorii externi; achiziția cu prioritate a muniției din producția internă;
– buget anual pentru MApN de cel puțin 2% din PIB, prin lege (lege pe care am inițiat-o și la care s-au asociat mai mulți deputați și senatori – se află la Senat).
V. Integrarea pragmatică în structurile internaționale
Prezența românească în funcții de conducere în structurile internaționale ale NATO și UE este foarte redusă și în decalaj evident în raport cu unele țări ce nu au nicio participare la misiunile externe ale celor două organizații:
– este necesară elaborarea unei strategii naționale de ocupare a unor funcții importante, militare și civile, de relevanță, în cadrul statelor majore internaționale și comandamentelor NATO și UE, care să includă și un program de pregătire programatică a personalului.
VI. Comunicarea cu societatea civilă
Nivelul de comunicare a instituției militare cu societatea civilă a scăzut foarte mult, iar imaginea acesteia s-a diluat. Măsuri propuse:
– pregătirea personalului militar în domeniul comunicării, la toate nivelurile, prin sistemul de învățământ militar;
– realizarea unei strategii de comunicare și relaționare participativă între instituția militară și societatea civilă;
– atragerea societății civile pentru susținerea și justa apreciere a participării militarilor români la misiunile internaționale.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.