Constantin Galan

Aș dori să vorbesc în declarația mea de astăzi despre importanța Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014–2020, acesta reprezentând masterplanul de dezvoltare a satului românesc.

Aș dori să încep cu datele statistice care demonstrează clar decalajele majore existente în România, la ora actuală, atât față de mediul urban, cât și față de Uniunea Europeană:

– În 2011, 40,3% din populație era expusă riscului de sărăcie și excluziune socială, procentul fiind cu 16,1% mai mare decât în UE – 27, asta în condițiile în care 71% din populația săracă trăiește la țară.

– Dintre IMM-urile active cu profil nonagricol la nivel național, numai 18,1% își desfășurau activitatea în mediul rural la nivelul anului 2011. În anul 2011, densitatea IMM-urilor la 1.000 de locuitori la nivel național era de 23,66, cu mult peste cea înregistrată în mediul rural, de 9,64 IMM-uri la 1.000 de locuitori.

– Deși lungimea rețelelor de distribuție a apei și de canalizare a crescut, accesul la acestea rămâne redus (numai 13,6% din localitățile rurale erau conectate la rețeaua de alimentare cu apă potabilă la nivelul anului 2012).

– Serviciile de bază nu răspund nevoilor populației rurale, iar deficitul condițiilor pentru dezvoltarea spațiului rural din perspectivă socială se va reflecta în dezvoltarea economică a zonelor rurale din România.

– În 2012, la nivel național, peste 28% din totalul persoanelor ocupate activau în agricultură, 2,1% în industria alimentară, 2,0% în turism și 0,7%, în sectorul forestier. Doar în cazul agriculturii există diferențe substanțiale față de UE – 27 (indicatorul fiind de șase ori mai mic); în restul sectoarelor menționate țara noastră înregistrează valori apropiate.

– Analizate din punct de vedere valoric, veniturile fermierului român sunt de patru ori mai mici (1,6 euro/oră în România față de 6,3 în UE – 27). Diversificarea activităților și constituirea lanțurilor scurte de valorificare a producției agricole se înscriu printre soluțiile de suplimentare a veniturilor fermierilor.

În aceste condiții, nu putem decât să salutăm finalizarea noului Program Național de Dezvoltare Rurală 2014–2020,

care va avea 14 măsuri, față de 24 de măsuri cât avea PNDR 2007–2013. Astfel, au fost eliminate zece măsuri în vederea reducerii birocrației și a menținerii acelor măsuri care pot dezvolta cu adevărat mediul rural din România.

Principalele măsuri care se vor regăsi în noul Program Național de Dezvoltare Rurală vor viza în special infrastructura rurală și investițiile în ferme și în industria alimentară. Mai precis, se va acorda o importanță deosebită măsurilor de investiții care vizează tinerii fermieri (Măsura 112), investiții în ferme (Măsura 121) și în industria alimentară (Măsura 123), precum și investiții în infrastructura rurală (Măsura 322).

Printre prioritățile stabilite pentru viitorul PNDR, putem enumera: competitivitatea agriculturii și industriei alimentare în vederea dezvoltării sectorului de procesare, încurajarea agriculturii de nișă, creșterea competitivității agriculturii, obiective care nu pot fi atinse în lipsa unei modernizări a infrastructurii rurale (drumuri, canalizare, infrastructură agricolă, alimentare cu apă etc.) De asemenea, se încearcă dezvoltarea zonei montane, dar și încurajarea tinerilor fermieri: întinerirea populației rurale și facilitarea procesului de modernizare a fermelor, retehnologizarea sectorului agricol și introducerea tehnicilor inovative în activitatea agricolă.