Constantin Avram

Aș fi dorit ca în declarația politică de astăzi să abordez subiectul legat de decizia finală a președintelui Klaus Iohannis privind posibila revocare a procurorului-șef al DNA, ca urmare a deciziei CCR.

Am abandonat rapid acest demers și așa destul de vehiculat în spațiul public prin intermediul instituțiilor de informare a opiniei publice. De ce? Pentru că în mare grabă a fost readus în atenția opiniei publice numele fostului premier al României din perioada 2015–2016, și anume Dacian Cioloș, care, chipurile, nici nu a terminat bine înscrierea formațiunii politice „România Împreună” și a crescut în sondajele imaginare ale unor posturi TV cum creștea Făt-Frumos în poveștile copilăriei noastre, „creștea într-o zi cât alții în șapte zile”. Și, pentru ca tacâmul să fie complet, a și fost prezentat ca potențial candidat la alegerile prezidențiale din 2019, din partea așa-zisei „drepte unite”.

M-am întrebat: cum peste noapte acest partid nou-înființat, fără structuri teritoriale, fără program politic, fără sedii în județele țării, poate să fi lucrat așa de bine încât liderul Dacian Cioloș să crească în sondaje ca turta în cuptor?! Evident, nu am găsit un răspuns logic, dar am găsit unul apropiat de realitățile politice dâmbovițene de la noi – orice om normal la cap îl identifică foarte ușor... și care leagă reinventarea lui Dacian Cioloș de un instrument politic de forțare a mâinii președintelui Iohannis în a-l determina să încalce Constituția României prin a nu emite decretul de revocare a procurorului-șef al DNA.

Este posibil să mă înșel în supoziția mea, dar îmi apar în minte câteva întrebări simple care nici până astăzi nu au căpătat răspuns:

1. Care a fost motivația reală a constituirii în parte civilă a Ministerului Agriculturii, pe care îl conducea, în dosarul lui Dan Voiculescu și în urma căruia fostul om politic Dan Voiculescu a îndurat ani grei de temniță?

2. Ce sau cât a făcut pentru România domnul Cioloș în calitate de comisar european pe agricultură cât a fost la Bruxelles?

3. Care a fost prestația Domniei Sale în funcția de prim-ministru al unui guvern pe care Grupul parlamentar al ALDE nu la votat la învestire, în afara performanței zero la absorbția fondurilor europene?

4. De ce a refuzat sistematic în alegerile parlamentare din 2016 expunerea publică explicită cu PNL?

5. Cum și de ce își permite Dacian Cioloș să-l îndemne pe președintele Iohannis să nu respecte decizia CCR, deci să încalce Constituția României?

Propun eu niște răspunsuri simple, pe măsura priceperii mele, la fel de simplă, în ale justiției:

– La întrebarea 1 – a urmărit numai ascensiunea sa profesională la Bruxelles.

– La întrebarea 2 – nu a făcut nimic pentru țara în care s-a născut.

– La întrebarea 3 – a avut o prestație lamentabilă ca prim-ministru, urmărind numai îmbogățirea propriului CV.