Corneliu Vadim Tudor

Aș fi vrut să nu escaladăm această discuție, pentru că e jenantă, din punctul de vedere al colegilor de la UDMR.

Am priceput foarte bine ce ați vrut dumneavoastră, nu să evocați un moment istoric mai puțin violent. Ce au făcut maghiarii la 1848–1849 a fost de o violență extraordinară. Oamenii lui Kossuth au omorât peste 40 de mii de români și au trecut prin foc și sabie circa 300 de localități românești.

L-au omorât pe pastorul german Stefan Ludwig Roth pentru că a zis că „cea dintâi limbă din Transilvania este limba română”. Pentru limba română l-au omorât!

Nu am fi deschis acele cicatrici ale istoriei, dar dumneavoastră le-ați evocat. Sub ce formă, stimate coleg? Németh am înțeles că vă numiți.

Vă rog să mă iertați că nu v-am reținut numele, dar acum fiți convins că veți intra în istoria vieții parlamentare alături de noi, pentru că ne cunoaștem și ne privim față în față. Nu am nimic cu dumneavoastră, dar vă rog mult gândiți-vă că aveți și profesioniști aici, istorici, și istorici care au albit pe cartea de istorie.

Dumneavoastră ați făcut un preambul pentru a justifica, probabil – nu vă fac proces de intenție –, o eventuală unire a Transilvaniei cu Ungaria.

Ați amintit numele lui Andrei Șaguna. Eu am documente originale de-ale lui Andrei Șaguna, l-am studiat pe Andrei Șaguna, născut, dacă nu mă înșel, în 1809, mort în 1873.

Dumneavoastră ați spus la un moment dat că el nu s-ar fi pronunțat cu privire la unirea Transilvaniei cu Ungaria. Cum să nu se pronunțe? S-a pronunțat împotrivă. Nu a fost cineva mai violent împotriva acestei uniri decât păstorul românilor ardeleni.

Dumneavoastră ați spus că Alexandru Șterca Șuluțiu, dacă am reținut bine, Alexandru Papiu Ilarian, care avea să devină, ulterior, consilier al lui Alexandru Ioan Cuza în Principatele Unite, s-ar fi pronunțat pentru unire. Câteva nume ați dat. Niciun român nu s-a pronunțat pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria, ce Dumnezeu! Au vrut o desfacere totală. Din cauza aceasta a refuzat Avram Iancu decorațiile pe care i le dăduse tânărul împărat Franz Josef în vârstă de 18 ani. Acesta era născut la 1830 și la 1848 a vrut să-l decoreze, iar Iancu, în demnitatea lui de avocat, de fruntaș al românilor, al aristocrației ardelene, a spus: „Nu ne-am bătut pentru jucării!”

Vă rog mult, nu mai pronunțați cuvântul „unire”. Nu a fost vorba atunci despre asta. Poate că au vrut unii și alții să consfințească unirea și, de aceea, s-au ridicat românii la luptă și au preferat colaborarea sau asuprirea ceva mai suportabilă a unei civilizații superioare, care era civilizația austriacă sub habsburgii, civilizației biciului și opresiunii, care era opresiunea maghiară.

Vă rog mult, nu ne jigniți! Au trecut 160 de ani, suntem perfect de acord să fie concordie, să fie pace, asta este calea de urmat, dar cine agită stindardul autonomiei? Cine pune la punct acum un referendum pentru autonomie sau independență teritorială pentru a strica Ziua Națională a României?