Emil Radu Moldovan

„Așa nu se mai poate!”

Prudență, prudență și iar prudență le oferă guvernanții românilor cu atâta autosuficiență și mulțumire de sine, încât românii ar trebui să le ridice osanale că nu îi mai supun la alte tăieri și în anul viitor. Cu o aroganță specifică neștiutorilor, reprezentanții puterii sunt mândri de „marile realizări” ale guvernării, din cauza cărora românii își vor primi în continuare pensiile și salariile reduse tot de acest Guvern „competent”.

Dar românii le cer competență, competență și iar competență și decență. Competență în actul de guvernare, astfel încât cetățenii acestei țări să poată să ducă un trai cât de cât decent, competență la locul de muncă, încât măsurile luate să fie în interesul românilor, și nu în interesul unui grup restrâns, care se îmbogățește în timp ce românii sărăcesc cu fiecare zi ce trece, și, nu în ultimul rând, competență pentru a-și justifica salariul și privilegiile funcției publice, așa cum fiecare român la locul lui de muncă, în aceste vremuri tulburi, trebuie să fie foarte eficient, altfel riscă să rămână pe drumuri, așa și guvernanților li se cere eficiență. Iar decență, pentru a nu-i sfida în aceste vremuri grele, când românii sunt copleșiți de griji și tot mai triști, mai posomorâți.

Însă puterea cenușie Băsescu-Boc le oferă incompetență și hoție prin prăduirea bugetului național în favoarea unei camarile care înflorește, în timp ce românii se ofilesc zi de zi. Le oferă sfaturi în loc de măsuri concrete de redresare a economiei, de creare de locuri de muncă, de reducere a evaziunii fiscale, care să le dea o speranță cât de cât pentru îmbunătățirea nivelului de trai în viitor.

Și, pentru a înlătura orice dubiu, dacă mai era nevoie, că politica lor națională este tăierea, distrugerea, la măsurile opoziției de redresare economică ei răspund cu indiferență și continuă să taie de oriunde, chiar și de la persoanele cu dizabilități, indiferent de consecințe, într-o fascinație a beției necontrolate.

Nimeni și nimic nu îi oprește, nici măcar strigătele disperate ale pensionarilor și ale oamenilor cu venituri mici, care le spun „așa nu se mai poate!”. Suferința românilor îi lasă indiferenți și, în cel mai bun caz, râd cu gura până la urechi, neținând cont că românii nu mai au timp să suporte lipsurile unei guvernări total incompetente.