Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 martie 2009
Declarații politice · Trimis la votul final
Radu Bogdan Țîmpău
Discurs
„Asaltul mediatic al președintelui Băsescu – semn de disperare înaintea campaniei electorale”
În ultima perioadă, președintele Băsescu a devenit omniprezent în peisajul mediatic: a început asaltul în Parlament, cu o luare de cuvânt care cu greu poate fi încadrată undeva, la mijloc, între o evaluare a stării națiunii și un discurs electoral, din păcate prost întocmit. Deși aflat în funcție de mai bine de 4 ani, echipa sa de comunicare pare încropită în pripă: discursul a fost scris în trei maniere diferite, cu abordări de sintaxă și logică separate. Poate că aceasta a fost cauza greutății cu care a redat discursul în Parlament.
Însă nu acest fapt ne îngrijorează, ci practicarea unui limbaj de lemn menit să ascundă inconsistența mesajului și lipsa de soluții. Ca tânăr om politic nu pot să nu remarc revenirea la clișeele postdecembriste, practicate cu succes de alt președinte, domnul Iliescu, în care se vorbea, atunci, ca și acum, despre reducerea „decalajelor economico-sociale față de media europeană”.
Surprinzătoare a fost și revigorarea discursului referitor la tranziție, deși, din 2004 și până în 2008, România a certificat încheierea tranziției. Nu am mai vorbit despre „definitivarea reformelor” sau despre „tranziția la economia de piață” de mai bine de patru ani, acestea fiind obiective atinse de către România! Revenirea la formulele referitoare la „reformarea statului” este o metodă de discurs cel puțin nefericită în condițiile în care se poate vorbi doar despre accelerarea reformelor în unele domenii, precum justiția. Credem că statul de drept și reformele democratice au fost consolidate în România ultimilor ani și de aceea ne îngrijorează revenirea la discursul adaptat unor momente regretabile, precum mineriadele sau mitingurile, ce aveau drept slogan „Nu ne vindem țara!”.
Discursul președintelui Băsescu reprezintă o reîntoarcere în trecut – vorbim de tranziție, de definitivarea reformelor, de criză economică și protecție socială pentru angajați pentru a justifica un împrumut din partea FMI. Este suficient să accesăm arhivele pentru a demonstra că se copiază în integralitate discursurile președintelui Iliescu și ale premierilor Văcăroiu sau Stolojan când se glorifica acordul cu FMI.
Ne așteptăm ca în perioada următoare să se revină la justificări în ceea ce privește creșterea de taxe și impozite, scăderea nivelului de trai și altele câte ne mai așteaptă, prin formulări deja cunoscute de genul „Noi am vrea, dar nu ne lasă/nu ne permite acordul cu FMI”.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.