Ion Călin

„Așezările umane, o problemă majoră a omenirii”

În anul 1985, la recomandarea Comisiei pentru locuințe și așezări umane, Adunarea Generală a desemnat prima zi din luna octombrie ca Zi mondială a locuirii (Rezoluția 40/202 A). Prin sărbătorirea pentru prima dată a acestei zile, în 1986 s-a marcat cea de-a zecea aniversare a primei Conferințe internaționale Habitat, Conferința Națiunilor Unite pentru așezări umane (Vancouver, Canada, 1976).

Ziua mondială a locuirii este dedicată unor teme de mare actualitate, cum ar fi schimbarea orașelor și crearea de oportunități, teme prin care Organizația Națiunilor Unite atrage atenția asupra importanței și necesității unei mai bune planificări teritoriale și urbane, în vederea stopării dezvoltărilor urbane haotice și a expansiunii urbane necontrolate.

Schimbarea orașelor printr-o mai bună planificare are impact nu numai în prezent, ci și asupra generațiilor viitoare. 1,6 miliarde de oameni trăiesc în locuințe sub standard și 100 de milioane nu au niciun adăpost, conform statisticilor Națiunilor Unite, iar majoritatea acestor persoane trăiesc în mediul urban. În țările în curs de dezvoltare, în fiecare săptămână, mai mult de un milion de oameni se nasc sau se relocă în orașe. Astăzi, 32% din populația urbană trăiește în aglomerări suburbane în care condițiile de locuire sunt extrem de precare. Dacă societatea nu acționează, Națiunile Unite apreciază că numărul persoanelor care locuiesc astfel va crește rapid la circa două miliarde de oameni.

În România, conform estimărilor curente ale _Habitat for Humanity_ , un număr de cel puțin 500.000 de persoane trăiesc în condiții mizere, lipsite de cele mai elementare standarde de locuire. Lipsa unui adăpost adecvat se răsfrânge asupra sănătății membrilor familiei (copiii din

aceste familii au un risc de 10 ori mai mare de creștere încetinită, meningită, probleme respiratorii și astm), educației copiilor (cu risc crescut de a nu absolvi școala sau liceul) și longevității (mai mult de 10 milioane de persoane mor anual în lume din cauza locuirii precare și sub standard).

Orașele din România se confruntă deja cu expansiunea urbană, fenomen strâns corelat cu mărimea demografică și importanța economică a orașelor. În absența unei planificări a dezvoltării coordonate, acest fenomen a generat zone de locuire izolate sau în care nu toate echipările edilitare moderne sunt prezente.

Sărbătorirea de către ONU a Zilei mondiale a locuirii confirmă importanța asumării responsabilității colective în vederea asigurării viitorului așezărilor umane și se angajează să continue politicile și programele specifice, astfel încât calitatea locuirii în orașele și satele României să se amelioreze.

O bună planificare a orașelor ne poate duce către viitorul pe care ni-l dorim: orașe în care fiecare individ are un adăpost adecvat, acces la apă, sănătate și alte servicii de bază; orașe cu acces la educație și piața muncii; orașe cu clădiri eficiente energetic și sisteme de transport public eficiente; orașe cu spații verzi și spații publice armonioase; orașe în care fiecare locuitor se simte acasă.