Ion Dumitru

„Asistăm la distrugerea agriculturii”

Practica „de a cârpi ici ca să se rupă dincolo”, la care se apelează în acest moment, nu poate aduce decât prejudicii agriculturii. Sunt necesare strategii atent și realist elaborate, soluții specifice adecvate fiecărui sector al agriculturii, fiecărei zone agricole. Firește că toate acestea par deziderate oarecum utopice, dacă ne raportăm la ceea ce s-a întâmplat până acum. Dar trebuie ca odată și odată să se constate exact cauzele care au determinat răul, să fie înlăturate și să nu se uite că orice construcție, cât de mică ar fi ea, are

nevoie mai întâi de un proiect, de stabilirea mijloacelor necesare edificării ei. Cu atât mai mult o construcție – sau reconstrucție – vastă, cum este cea pe care o gândesc pentru agricultura țării, nu se poate realiza fără o riguroasă proiectare a căilor de urmat.

Dacă mă raportez la situația actuală devin pesimist.

Ținând cont de potențialul de care dispunem, de specialiștii din agricultură care, deși marginalizați, există, se poate și trebuie să se apeleze la experiența și competența lor. Cum, de altfel, nu se poate imagina o depășire a stării de criză fără a fi situat, în acest efort general, la locul ce i se cuvine, specialistul, în general, indiferent de domeniul pentru care a fost și este pregătit.

În privința agriculturii la zi, pot să vă spun că situația este îngrijorătoare, că deși este prea târziu, deși o parte din producția anului viitor poate fi compromisă prin întârzierea lucrărilor agricole, mai ales din lipsă de surse financiare, Guvernul actual are obligația de a face ceea ce mai e posibil de făcut pentru ca anul 2010 să nu fie tot atât de rău pentru agricultură cum o arată bilanțul.

Din punctul meu de vedere este inadmisibil ca România, o țară cu un potențial agricol aproape fără egal în Europa, să ajungă, din exportatoare, importatoare de produse agricole, cu o balanță deficitară în acest domeniu. După cum ar trebui să preocupe și chiar să îngrijoreze, dacă ne gândim la consecințele pe plan moral, faptul că zeci de mii dintre cetățenii țării se află angajați în procese cauzate de neclaritatea și aplicarea incorectă a legilor fondului funciar.

La problemele punctuale privind agricultura – domeniu în care se poate vedea cu ochiul liber marele recul atât în producția vegetală, cât mai ales în zootehnie, și ca o consecință în industria alimentară – s-a mai adăugat, în ultimii ani, încă una, deosebit de gravă, asupra căreia am atras atenția și perseverez să atrag atenția: distrugerea cercetării științifice românești din domeniul agriculturii.

Un lucru este limpede: nu trebuie și nu are nimeni dreptul să lipsească agricultura de suportul ei de perspectivă, să marginalizeze cercetătorii de valoare, făcând și prin aceasta România mai dependentă de economiile altor țări.

Nu pot să nu fiu îngrijorat dacă, după ce aproape s-a încheiat procesul de distrugere a agriculturii, există semne că se fac pregătiri și pentru distrugerea cercetării.