Florin Costin Pâslaru

## „Asistența psihologică gratuită”

Problematica sinuciderii este una destul de complexă și imposibil de isprăvit printr-un scurt cuvânt. Se pare că la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad într-o extremă a vieții, în ghearele deznădejdii. În umbra morții se ajunge și din pricina lipsurilor de tot felul, a greutăților vieții și, mai ales la tineri, din cauza unei comunicări deficitare cu cei din jur și a lipsei de iubire.

Realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat și mai amenințător. Organizația Mondială a Sănătății vorbește de un val sau o epidemie de suicid, acum când, la nivel mondial, o persoană se sinucide la fiecare trei secunde, iar pentru fiecare din acestea există alte 20 ce au încercat să-și ia viața. Mortalitatea din această cauză a fost mai mare decât cea a victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere.

Dincolo de explicații pertinente, o tăcere și o tristețe aparte se aștern în inimile noastre când prin mass-media auzim, din ce în ce mai des, de sinucideri. Încă o persoană care nu și-a găsit rostul, încă un om care a încetat să lupte, încă un înfrânt pe drumul vieții...

Am auzit spunându-se că există la unele persoane o dispoziție înnăscută spre negativism, spre înstrăinare, spre suicid chiar. În plus, cu toții am aflat încă de pe băncile liceului că optimismul și pesimismul țin de firea noastră și că n-ai ce face dacă te-ai născut cu o astfel de trăsătură temperamentală. Într-o astfel de ecuație, e periculos de ușor să afirmi că Dumnezeu este de vină pentru slăbiciunea firii celor ce-și iau singuri viața.

E imperios necesar să tăiem pesimismul exagerat (deznădejdea), să încurajăm buna dispoziție, să încurajăm optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele cu disponibilitate mărită spre suicid și ajutate să depășească starea nefericită în care se zbat.

Când cineva ajunge să se sinucidă, întreaga comunitate ar trebui să se întrebe în ce măsură a împlinit cuvintele Mântuitorului privitoare la aproapele, fiecare ar trebui să vadă când l-a abandonat pe fratele căzut între tâlharii diavoli cuibăriți în mintea lui.

Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii își iau viața cu mai multă ușurință atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie: economică, familială, intrapersonală favorizează creșterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, șomajul, schimbările și conflictele profesionale, absența statutului profesional sau nesiguranța acestuia, izolarea socială, angoasa marilor orașe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecțiunile cronice și pierderea credinței sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară.

Unii încearcă să se sinucidă, alții pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor.