George Crin Laurențiu Antonescu

Există doi mari jurnaliști români, pe care-i respect, chiar dacă nu le împărtășesc totdeauna opțiunile sau chiar rareori, pe care vreau să-i invoc aici. Unul este Cristian Tudor Popescu, care a spus, în aceste împrejurări, lăsăm la o parte orice metaforă și orice întorsătură de frază, că, pur și simplu, în urma acestor măsuri, dacă ele sunt adoptate, vor muri oameni, mii de oameni, zeci de mii de oameni. Vor muri la propriu, vor muri, pur și simplu.

Celălalt este maestrul Ion Cristoiu, care explică, încă o dată, ca un cronicar de pe la curțile vechilor tirani, cât de important este cum mută pionii de pe tabla de șah domnul Traian Băsescu și ce caraghioși suntem eu și Victor Ponta că plângem pe umărul poporului.

Maestre Cristoiu, vă spun, cu toată stima, alege fiecare, dacă e să plângem, unde vrem, dumneavoastră plângeți pe umărul Elenei Udrea sau al Elenei Băsescu. Eu, dacă vreau, am motive să plâng pe umărul compatrioților mei. Da, țara este o rană, țara e o rană!