Corneliu Vadim Tudor

Asta vă pierde pe dumneavoastră, unii dintre cei ce vă considerați partide mari, că s-ar putea ca la alegeri să deveniți foarte mici.

Dacă domnul senator Ion Iliescu nu s-ar fi pronunțat în legătură cu comportamentul nostru „pe care nu îl înțelege” – frază care mi-a adus aminte de începutul anilor ’90 –, nu aș fi intervenit.

Comportamentul nostru este foarte democratic, domnule coleg Ion Iliescu, însă am impresia că cineva, ca să folosesc limbajul dumneavoastră din acea perioadă, ne bagă sula în coaste. Ni se cere un vot imperativ. Ni se spune că nu au fost consultări, că ne-ați așteptat la consultări și nu am venit.

A venit la noi propunerea dumneavoastră, domnul senator Ilie Sârbu a fost la mine în cabinet, am vorbit cu Domnia Sa, i-am spus care este punctul nostru de vedere. Nu mai discut, oricât de mult apreciez eu calitățile domnului senator Ilie Sârbu, care este teolog de profesie și care este un om foarte civilizat și cultivat.

Ne-am consultat și cu un alt lider de grup, cu domnul senator Gheorghe Constantin, ce-i drept telefonic, așa că asta am înțeles noi prin consultări.

Dacă cineva ne va indica o altă direcție, dați-mi voie să nu primesc această indicație. Este surprinzătoare graba cu care colegul Puiu Hașotti se grăbește – ca să folosesc o repetiție – să piardă la vot. Îl sacrificați pentru a doua oară pe venerabilul coleg Radu Câmpeanu, și dați-mi voie ca, de data aceasta, să îl apăr eu.

Mesajul nostru este foarte clar. Aceste negocieri nu au dat rezultate. Ne impune cineva să rămânem în sală și să votăm? Ne dați legământul de glie? Ne legați de scaune, de microfoane? Vrem să părăsim sala pentru că noaptea este un sfetnic bun, cum am mai avut acum vreo două luni, dacă țineți minte, la o chestiune mai mult sau mai puțin asemănătoare, și a doua zi s-a găsit o rezolvare pozitivă.

Vom relua negocierile, pentru că, chiar dacă aveți cvorum, alegerea nu va fi regulamentară, fiindcă nu vor fi 69 de voturi decât în cazul în care toată lumea îl va vota pe domnul senator Ilie Sârbu sau pe, mai nou, feblețea dumneavoastră, domnul senator Frunda György.

Așa că vă rog să înțelegeți poziția noastră, negocierile pentru funcția de al doilea om în stat sunt neconcludente.

Nicolae Văcăroiu, pe care cu toții l-am omagiat aici, îmi aduce aminte de o celebră poezie a lui Bertolt Brecht – cu aceasta am încheiat, doamna președinte de ședință –, moare într-o cetate împăratul, toată lumea îl plânge, plâng și rândunelele în zbor, după trei zile, printr-o minune dumnezeiască, împăratul învie și se întoarce, dar nu a mai găsit niciun post, nici măcar de portar. Nu l-a mai băgat nimeni în seamă. Așa este cu Nicolae Văcăroiu. El a lăsat un succesor, un coleg la fel de onorabil, pe domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, despre care nimeni nu are de făcut nicio plângere, a condus impecabil și ședințele Biroului permanent, și ședințele din plenul Senatului. Acum dumneavoastră veniți cu altă propunere, este dreptul dumneavoastră, dar nu este dreptul nostru să nu judecăm în grabă? Nu este dreptul nostru să cerem niște consultări pe parcursul unei zile? Atât v-am cerut. Unde vă grăbiți chiar așa?