Adrian Nicolae Diaconu

Astăzi mi-am propus să vă rețin atenția cu un subiect foarte sensibil pentru țara noastră. În ultimii ani creierele românești au migrat spre diverse țări europene, și nu numai. România își sacrifică din ce în ce mai mult viitorul din cauza nesiguranței din învățământul românesc. Reforma din învățământul românesc nu se mai sfârșește. De la an la an legile se schimbă, acest lucru imprimând o nesiguranță, o lipsă de perspectivă și mai ales o lipsă de viziune a celor ce conduc sistemul de învățământ din țara noastră.

După integrarea în Uniunea Europeană, elevii și studenții români au luat cu asalt școlile și universitățile din Europa, și nu numai. Aceștia au fost speriați de nesiguranța oferită de statul român după terminarea studiilor. Luând în considerare situația economică din ce în ce mai dificilă prin care trece România și care se resimte, bineînțeles, și în învățământ, foarte puțini dintre cei care au plecat să studieze în străinătate s-au mai întors în țară. În anii de studii petrecuți departe de meleagurile românești, aceștia au constatat că principalele motive pentru care evită întoarcerea acasă, lângă familie, sunt oferta redusă a locurilor de muncă și pachetul salarial foarte mic.

Este din ce în ce mai clar că acest exod trebuie să înceteze. În câteva decenii, numărul mare de plecări ale elevilor și studenților din țara noastră vor avea consecințe greu de imaginat în zilele noastre. Din studiile efectuate de specialiștii în domeniu reiese faptul că populația României îmbătrânește pe zi ce trece și scade încet, dar sigur.

În țara noastră, numărul persoanelor ce desfășoară activități este din ce în ce mai mic, în timp ce numărul pensionarilor crește continuu. Efectele acestor plecări sunt multiple și, în acest fel, sistemul de pensii va intra în colaps; nu avem motive să fim optimiști nici în legătură cu educația, cu sistemul de sănătate sau cu alte servicii publice. Noul Guvern al României este reprezentat îndeosebi de oameni tineri, unii dintre ei chiar foști studenți ai unor universități de prestigiu din afara granițelor țării.

În final, doresc să trag un semnal de alarmă Guvernului și factorilor decidenți din Ministerul Educației și Cercetării să își asume responsabilitatea pentru starea actuală a sistemului educațional din România și să aibă în vedere importanța investiției în educație ca o viitoare sursă de dezvoltare sustenabilă a statului pe termen lung. Menținerea în condițiile actuale a finanțării educației și a schimbărilor legislative de la un an la altul va perpetua și agrava și mai mult starea critică a sistemului de învățământ, atât la nivel preuniversitar, cât și la nivel universitar, având consecințe devastatoare asupra dezvoltării tinerilor din țara noastră.