Angelica Fădor

Astăzi voi expune problemele cu care se confruntă personalul din sistemul de probațiune.

Consilierul de probațiune necesită o pregătire multidisciplinară exclusiv universitară și criteriile de selecție a consilierilor de probațiune sunt subsecvente unei singure categorii profesionale din sistem, aceea a magistraților. În raport cu celelalte categorii de personal din Ministerul Justiției, consilierul de probațiune are un contact direct cu persoane inculpate sau condamnate penal, precum și cu instituțiile din comunitate implicate în executarea sancțiunilor neprivative. Raportat la problematica interacțiunii sociale, sunt de subliniat riscurile pe care aceste interacțiuni/contacte directe de tipul față în față, fie la sediul serviciului de probațiune, fie la locuința persoanei supravegheate, le presupun atât în ceea ce privește sănătatea fizică și psihică, cât și în ceea ce privește integritatea corporală, știut fiind faptul că în evidența consilierilor de probațiune se află persoane diagnosticate cu tuberculoză, hepatita B, hepatita C sau alte boli infectocontagioase, persoane dependente de alcool/droguri ori persoane cu potențial crescut de agresivitate.

Ca atare, în absența sistemului de probațiune și a eforturilor susținute întreprinse de consilierii de probațiune, pentru a gestiona și a supraveghea un număr atât de mare de cazuri, multe dintre cele 90.546 de persoane supravegheate ar fi ajuns în mediul penitenciar, sporind astfel aglomerarea din unitățile de detenție și grevând bugetul de stat.

De asemenea, este de precizat că un număr semnificativ dintre persoanele supravegheate de consilierii de probațiune sunt orientați sau motivați de aceștia din urmă să își consolideze inclusiv situația profesională, fiind astfel integrați în muncă, una dintre consecințele astfel generate fiind impactul pozitiv în ceea ce privește plata contribuțiilor la stat: impozite, taxe, cotizații la sistemul de pensii, sănătate, asigurări sociale etc. Astfel, sistemul de probațiune a fost înființat ca alternativă la pedeapsa închisorii cu executare efectivă și este de menționat aportul său în ceea ce privește reducerea costurilor sociale legate de cheltuielile efectuate cu încarcerarea persoanelor condamnate penal. Raportat la atribuțiile și la responsabilitățile de serviciu, personalul de probațiune este expus unei supraîncărcări de sarcini, având în vedere orientarea instanțelor de judecată către sancționarea cu măsuri alternative închisorii a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cea mai mare parte a acestora fiind dată în competența consilierilor de probațiune care supraveghează minori și majori față de care instanța de judecată a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, amânarea aplicării pedepsei închisorii, măsuri educative neprivative de libertate sau liberarea condiționată din penitenciar.

De menționat este faptul că, în urma noilor atribuții conferite de legislația penală, noul Cod penal – Legea nr. 286/2009, Legea nr. 253/2013, Legea nr. 252/2013 –, sistemul de probațiune funcționează cu deficit de resurse umane și materiale – spații insuficiente, neiluminate, inadecvat poziționate, lipsa asigurării pazei etc. – și va funcționa în acest mod și în perioada următoare, chiar și cu noile ajustări de personal, 187 de posturi fiind scoase la concurs național anul trecut.