„Atacurile armate din Copenhaga – noi semne ale unor riscuri de securitate în Europa”
Atacurile armate din Copenhaga, aparent motivate din nou de un substrat religios, ridică noi semne de întrebare în legătură cu securitatea pe teritoriul statelor Uniunii Europene. Nu demult, am avut de a face cu un atac cumplit în capitala Franței, soldat cu morți, răniți și o națiune în stare de șoc.
Aceste atacuri nocive pentru securitatea cetățenilor europeni au, se pare, un numitor comun în materie de cauză
și efect. Au un fundament politic și se folosesc de religie la nivel declarativ, urmărind producerea panicii pe fondul mediatizării excesive. Chiar dacă ele sunt asimilate tipologiei de atac terorist, putem ușor să le evaluăm ca fiind mișcări în lanț ale unor grupuri fundamentaliste, ce doresc să producă un dezechilibru pe scena politică și socială a Europei, grupuri care s-au format și dezvoltat pe diverse fonduri de credință, discriminare și instigare la ură. Această formă energică și periculoasă a lor reprezintă o expresie a frustrărilor acumulate, a incapacității intelligence-ului european de a le anticipa acțiunile, dar și a lipsei de dialog în spațiul public pe subiecte sensibile.
Aceste grupuri așa-numite religioase sunt actori nonstatali, fluizi în spațiul UE, acoperiți sub diverse personalități și cariere, acționând la impuls social și producând efecte dezastruoase și greu anticipabile. Acest fapt e datorat și lentorii cu care autoritățile statelor vătămate au răspuns atacurilor acestor grupări și modalității în care s-au comportat ulterior unor evenimente ca cele descrise mai sus.
În acest context, Parlamentul, Guvernul și Administrația Prezidențială trebuie să-și coordoneze acțiunile pentru întărirea sistemului național de intelligence și crearea cadrului legal necesar identificării și anihilării din timp a celulelor cu caracter terorist, mascate ca elemente ale unui avatar religios. Având în vedere amenințările asimetrice și neconvenționale la care suntem expuși în relația cu aceste grupări, Serviciul Român de Informații are dreptul de a beneficia de un cadru legal de desfășurare a activității de obținere, prelucrare și furnizare de informații care pot pune în pericol securitatea cetățenilor României.
În paralel, autoritățile române trebuie să combată și grupurile de interese care dezinformează și manipulează mesajul public, susținând că nu există atacuri sau riscuri teroriste, iar legislația în domeniu ar putea servi unor abuzuri ale statului. Sigur, este nevoie în același timp de un control eficient asupra activității SRI și de sancțiuni drastice în cazurile în care se încalcă în mod nejustificat intimitatea cetățeanului, spațiul său privat și libertățile cetățenești.
*
## „Stabilirea centrelor de comandă NATO în România – vector de stabilitate”
La începutul acestei luni, Consiliul Nord-Atlantic, organul decizional suprem al NATO, a decis activarea unei forțe de reacție rapidă și înființarea a șase centre de comandă în statele membre din Europa de Est. Aceste măsuri ale NATO, coroborate cu acțiunile diplomatice europene și nord-americane, reprezintă pași importanți în asigurarea securității statelor membre vulnerabile în fața unei destabilizări a securității regionale, precum și măsuri care urmăresc ameliorarea situației instabile din Ucraina.
NATO trebuie să arate că are capacitatea militară, tehnică și politică de a-și asigura obiectivele de apărare a statelor membre în fața pericolelor pe care acestea, individual sau colectiv, le-ar putea întâmpina, fie că sunt amenințări tradiționale sau noi tipuri de amenințări. Alianța trebuie să acționeze coerent și comprehensiv pentru a asigura o capacitate de reacție rapidă eficace la schimbările mediului de securitate din vecinătatea imediată a granițelor Alianței.
Înființarea și operaționalizarea pe teritoriul României a unor structuri de comandă și control multinaționale aliate reprezintă o dovadă a implicării active a României în rezolvarea crizei ucrainene și atestă sprijinul pe care NATO îl oferă statelor din proximitatea imediată a focarului de
instabilitate, așa cum este România. De asemenea, înființarea acestor centre de comandă pe teritoriul României poate constitui și element pentru creșterea viabilității măsurilor de protecție și reacție atunci când securitatea României este amenințată, oferind o garanție de suport rapid și eficient din partea celorlalte state aliate.
Este important ca România să rămână un actor constructiv și implicat în ameliorarea și eliminarea riscurilor și posibilelor vulnerabilități pe care conflictul ucrainean le aduce securității nord-atlantice, iar României în special.
România trebuie să susțină creșterea coeziunii între statele membre ale NATO și să promoveze creșterea prezenței militare, și nu numai, în statele de la granița estică a NATO și UE, asigurând astfel o reacție rapidă și eficace în cazul unor potențiale vulnerabilități. De asemenea, prezența mai importantă a trupelor NATO occidentale în România și în celelalte state de la granița estică a Alianței poate avea ca efect ameliorarea pericolelor de securitate.
*
„Autostrada Comarnic–Brașov – condamnare cu executare, 26 de ani pentru fiecare român”
Ministerul Transporturilor a dat publicității miercuri, 14 ianuarie, o parte a negocierilor purtate de oficialități cu consorțiul Vinci–Aktor–Strabag, cu care ar urma să se încheie până pe data de 15 februarie un nou contract de concesiune pentru construcția secțiunii de autostradă Comarnic–Brașov.
Din documentele publicate, reiese că prețul cerut acum de constructori pentru realizarea acestei lucrări este de 1,8 miliarde de euro pentru proiectare și construcție, însă statul român va eșalona costurile pe o perioadă de 26 de ani, printr-o plată anuală de disponibilitate de 325 de milioane de euro anual. Suma totală pe care ar urma să o plătească statul român pentru realizarea acestei investiții este de 8,45 miliarde de euro. Aceeași secțiune de autostradă Comarnic–Brașov avea, potrivit contractului de concesiune semnat cu asocierea Vinci–Aktor în ianuarie 2010, următorul plan financiar: 1,57 miliarde de euro prețul lucrării și o plată anuală de disponibilitate de 180 de milioane de euro anual, vreme de 30 de ani.
În varianta publică a Masterplanului general de transport (MPGT), document care încă nu a fost finalizat în întregime și din care Ministerul Transporturilor a prezentat doar o sinteză insuficientă, traseul autostrăzii Comarnic–Brașov a fost revizuit și întreg proiectul regândit, astfel încât costurile estimative ajung la aproape 1 miliard de euro, o sumă substanțial mai mică decât cele 1,8 miliarde de euro pentru proiectul în varianta concesiunii cu Vinci–Aktor–Strabag.
Atrag atenția că domnul ministru Ioan Rus și ceilalți reprezentanți îndrituiți ai Guvernului Ponta refuză să opteze pentru un proces clasic de licitație publică, prin care să existe mai multe oferte cu prețuri avantajoase. Există angajamente inclusiv din partea unor investitori din Republica Populară Chineză, care ar putea realiza proiectarea, construcția și întreținerea la un preț incomparabil mai bun.
Pe lângă faptul că întreg proiectul ar putea costa, de fapt, mult mai puțin dacă ar intra sub procedura legii achizițiilor publice, există posibilitatea în care autostrada Comarnic–Brașov ar putea fi construită și fără a apela la concesiuni sau PPP-uri. Aceasta poate beneficia de finanțări nerambursabile pe fonduri europene, deoarece este situată pe rețeaua TEN-T Comprehensive (extinsă/secundară). Conform proiectului Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM) aferent exercițiului financiar european
2014–2020, rutele de pe rețeaua TEN-T Comprehensive (autostrăzi, drumuri expres sau alte drumuri noi) pot fi finanțate nerambursabil din Fondul de dezvoltare regională (FEDR).
Conform Axei prioritare 2 din proiectul de POIM 2014–2020, trimis în octombrie 2014 la Comisia Europeană, se detaliază că pentru „Autostrăzi și drumuri TEN-T – rețea extinsă/construcție nouă” este alocat puțin peste 1 miliard de euro (FEDR + cofinanțare națională). Tot în proiectul POIM se detaliază că pe Axa prioritară 2 finanțată prin FEDR procentul fondurilor nerambursabile poate ajunge până la 75%, restul de 25% fiind partea de cofinanțare națională.
Cu alte cuvinte, pentru un proiect precum Comarnic–Brașov, aflat pe TEN-T Comprehensive, s-ar putea obține finanțare nerambursabilă de până la 75%. Cu toate acestea, costul actual al autostrăzii ar depăși practic întreg bugetul alocat prin FEDR pentru sectorul rutier de pe TEN-T Comprehensive și, tot comparativ, ar ajunge aproape de împrumutul total al României la FMI.
Solicit Guvernului României și domnului ministru Ioan Rus să oprească urgent negocierile cu consorțiul Vinci–Aktor–Strabag, care supun România la cheltuieli total inexplicabile, neprofitabile și greu de suportat pentru bugetul de stat pe o perioadă foarte lungă de timp. Propun autorităților responsabile de demararea proiectului să identifice de urgență sursele de finanțare nerambursabilă europeană și alți parteneri responsabili de proiectare, construcție și întreținere, care să satisfacă raportul calitate/preț pe care și-l poate permite România.
Pentru a transparentiza procesul de alocare a banilor publici pe investiții, solicit Guvernului României să organizeze licitații publice la care să participe cât mai mulți ofertanți, pentru a beneficia în final de cel mai bun preț al pieței.
*
„Înființarea Curții Internaționale Antiterorism – o necesitate pentru securitatea europeană”
În urma dialogului purtat în cadrul Consiliului de Afaceri Externe de la Bruxelles, salut propunerea domnului ministru Aurescu care privește înființarea unei Curți Internaționale Antiterorism, care să condamne criminalitatea produsă de aceste acte criminale.
În contextul intensificării amenințărilor teroriste din spațiul Uniunii Europene, consider că este nevoie de un consens al forțelor politice ale statelor membre și de crearea unui sistem de justiție comun, care să ancheteze și să condamne aceste amenințări globale exacerbate în secolul XXI.
De asemenea, consider că o Curte Internațională Antiterorism reprezintă un punct de plecare în consolidarea, unificarea și înăsprirea legislației în domeniul intelligence-ului, atât de necesară în condițiile producerii unor evenimente fără precedent pentru securitatea internațională și siguranța omenirii.
Clasa politică din România trebuie să digere efectele evenimentelor teroriste produse recent în Franța și să înțeleagă că astfel de tragedii se pot întâmpla oricând și pe teritoriul țării noastre, atât timp cât nu există o legislație care să anticipeze și să defragmenteze celule care pot pune în pericol securitatea națională și instituțiile fundamentale ale statului român. Trebuie să fim conștienți că amenințările teroriste sunt fenomene care gravitează asupra prezentului, sunt susținute de către actori statali și nonstatali, produc teroare și au efecte dezastruoase pentru liniștea și pacea statelor și cetățenilor lor. Amenințările teroriste sunt asimetrice, neconvenționale, iar combaterea eficientă a lor
presupune cooperare și planificare strategică în materie de legislație, mecanisme de funcționare a surselor de informații, a serviciilor de intelligence și a infrastructurii de securitate.
Propunerea lansată la Bruxelles de către domnul ministru Aurescu este o dovadă de luciditate și viziune politică, de gândire strategică și de maturitate. Ea anticipează provocările de securitate și aplicarea unei legislații unitare în toate statele membre ale Uniunii Europene, pledând pentru un concurs de resurse și forțe care să fie asumate atât de către Legislativ, cât și de către Executiv.
„Fondul Monetar Internațional dictează politica energetică a României”
Guvernul României nu a ajuns la un acord cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, în actuala misiune de evaluare cele două instituții internaționale cerând creșterea abruptă a prețului la gaze pentru populație și CET-uri din aprilie și restructurarea masivă a companiilor energetice Hunedoara și Oltenia.
Această liberalizare a pieței energetice despre care vorbesc cele două instituții nu este altceva decât un dictat economic și financiar ce îngenunchează pe termen lung România, din punctul de vedere al securității ei energetice. Moștenirea pe care Guvernul lui Emil Boc a lăsat-o României, un împrumut extern de 19,95 miliarde de euro, își face simțită efectele de abia acum, atacând în domenii strategice pentru economia națională și independența ei energetică.
Conform calendarului convenit anterior cu FMI și Comisia Europeană, prețul gazelor pentru consumatorii casnici ar fi trebuit să crească de la 53,3 lei MW/h în iulie 2014, la 54,6 lei în octombrie 2014, la 56,1 lei în ianuarie 2015, la 58,9 lei în aprilie 2015 și la 62 lei în iulie 2015. După ultima negociere dintre Guvern și creditorii externi, cei din urmă se impun brutal cu o creștere a prețului la gaze de la 53,3 lei MW/h la 62 lei MW/h.
Complexul Energetic Oltenia, pe care FMI și CE îl vor restructurat, produce 95% din lignitul României și asigură până la 30% din consumul intern de energie electrică. Compania are aproape 19.000 de angajați care, în viziunea creditorilor externi, trebuie disponibilizați, în condițiile în care fiecare angajat mai susține financiar, în medie, încă două persoane (soț/soție și copil).
Complexul Energetic Hunedoara, care este și el pe lista de demolare economică a FMI și CE, are aproape 6.500 de salariați, care activează în cadrul a patru mine din Valea Jiului (Lonea, Livezeni, Lupeni, Vulcan) și a două termocentrale care au acoperit în 2013 circa 7% din consumul de energie la nivel național.
În contextul în care criza din Ucraina produce efecte în plan economic la nivel mondial și dependența de gazul rusesc constituie o incertitudine de securitate și o instabilitate pentru statele consumatoare, FMI și Comisia Europeană doresc să anihileze economic și energetic România, un partener stabil NATO și un membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Dacă creditorii externi și actorii statali din sfera lor de influență doresc ca România să fie și pe viitor un aliat militar și geopolitic important și cu capabilitate de susținere a acțiunilor comune, consider că aceste clauze injuste și abuzive trebuie să fie retrase din orice fel de negociere, iar statutul de vasalitate al României trebuie să fie eliminat din gândirea colectivă a partenerilor externi.
Condamn pe această cale lipsa de încredere și profesionalism cu care ne tratează FMI și Comisia
Europeană, încercând să pună pe umerii românilor o responsabilitate complet neproductivă în actualul context regional. Cred, de asemenea, că este datoria noastră, a clasei politice românești, să luptăm pentru interesul național și pentru statutul nostru de stat independent energetic, dar mai ales pentru un proces just și echitabil de negociere cu creditorii internaționali.
Pe această cale vă solicit, domnule prim-ministru, să vă păstrați poziția pro-conservare a infrastructurii noastre energetice și siderurgice, să nu acceptați mărirea prețului la gaze și să nu permiteți nicio măsură care ar putea afecta securitatea energetică a României și nivelul de trai al românilor pe termen scurt, mediu și lung.
## „Riscurile la adresa securității naționale și reacția României”
Pe parcursul ultimului an, stabilitatea regională din Europa de Est, Balcani și o parte din Europa Centrală a fost profund periclitată de ceea ce pare un proces politic și istoric de zdruncinare a unei ordini politice ce ajunsese la un relativ echilibru. România se află în prezent într-o poziție ingrată de a avea la aproape toate granițele ei țări cu probleme politice sau militare semnificative ori o stare de destabilizare politică și chiar război activ.
Ucraina este victima unor acțiuni militare care pot fi foarte ușor asimilate unei stări de război clasic, în care trupe neregulate de rebeli, finanțați și sprijiniți logistic de Rusia, au reușit să controleze o parte semnificativă din teritoriul național, autoritățile statului ucrainean fiind incapabile să răspundă adecvat. Acest conflict hibrid, în care una dintre părți acționează în mod subversiv și folosește metode de atac disimulate și bazându-se pe anumite dispoziții ale dreptului internațional public deja arhaice, dar încă cu mare valoare discursivă în gândirea liberală, reprezintă cel mai important pericol pentru securitatea regională din Europa Centrală și de Est, putând duce, în anumite condiții, la o destabilizare a întregului complex de securitate regională a Europei, și amenință revenirea economică a continentului. Acțiunile militare, precum și refuzul Rusiei de a participa cu adevărat și în mod activ la rezolvarea crizei militare și umanitare pot duce la o confruntare militară globală, care ne-ar pune pe noi în poziția de stat și popor la granița celui mai mare bloc militar și politic din istoria umanității, o poziție importantă și care poate aduce beneficii, dar care poate, de asemenea, să cauzeze mari probleme de securitate, aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare.
În Republica Moldova, alegerile parlamentare de la sfârșitul anului trecut nu au reușit să ofere o victorie categorică pentru unul dintre cele două blocuri politice, cel proeuropean și cel prorus, iar disensiunile din interiorul mișcării proeuropene, refuzul Partidului Liberal de a intra la guvernare au dus la formarea unui guvern minoritar, care este predispus șantajului politic din partea comuniștilor și forțelor prorusești și antieuropene. Situația instabilă de la Chișinău, asociată cu tulburările din Găgăuzia, poate duce la o pierdere a vectorului european al Moldovei, lucru care ar constitui un eșec enorm pentru interesele și politica externă ale României. Interesul nostru este ca Moldova să se îndrepte spre Uniunea Europeană, să se reformeze și să se dezvolte economic.
În Serbia, disensiunile apărute în ultima perioadă între sârbii și albanezii din Kosovo, precum și între aceștia din urmă și Guvernul de la Belgrad pot duce la o destabilizare a echilibrului fragil din Serbia și Balcani. Situația economică
destul de șubredă, relațiile apropiate cu Moscova ale regimului de la Belgrad și incertitudinea aderării la Uniunea Europeană fac ca situația din Serbia să poată intra pe o pantă descendentă și să cauzeze noi focare de instabilitate la granița noastră de sud-vest.
În Ungaria, Guvernul extremist al lui Viktor Orbán, care a adoptat în ultimii ani un discurs populist, neliberal și profund naționalist, reprezintă încă un punct important în lista potențialelor probleme politice și de securitate regională. Acțiunile lui Viktor Orbán pe linie politică în Transilvania, precum și apropierea suspectă de Moscova, menținând, într-un balet diplomatic interesant, relații bune și cu unele state precum Germania sau Franța, constituie aspecte ce trebuie atent supervizate, iar orice deraiere de la normele internaționale trebuie sancționată.
În Bulgaria, situația politică este încă indecisă după ultimele alegeri generale, iar urmările instabilității din ultimii doi ani, cu nenumărate convulsii sociale și schimbări de guverne, inclusiv prin alegeri anticipate, încă își fac prezența. Este important să susținem menținerea unei stabilități politice interne în Bulgaria și să lucrăm împreună pentru parcurgerea drumului nostru spre aderarea la Spațiul Schengen și eliminarea corupției.
Așadar, este important ca factorii de decizie din România să fie foarte atenți la dezvoltările sociale și politice din regiune și să acționeze pentru apărarea și respectarea intereselor României, care constau în menținerea sau construirea unei stabilități care să ne permită o dezvoltare viguroasă și cât mai rapidă.
Situația conflictului din Ucraina trebuie să primească atenția cuvenită, în special având în vedere că se prevede escaladarea conflictului și chiar o intervenție militară directă și de amploare a trupelor neregulate și a celor regulate rusești în perioada următoare spre ce a mai rămas din teritoriul guvernat de puterea legitimă de la Kiev.
*
## „Sprijin operativ pentru Ucraina, nu livrări de arme”
Situația militară din Ucraina se înrăutățește pe zi ce trece, iar forțele regulate ale Guvernului de la Kiev nu au cum să câștige cursa militară împotriva forțelor neregulate, cât și a celor regulate ale Moscovei. Oricât de multe forțe și tehnică militară ar introduce în conflict Guvernul de la Kiev, puterea de la Kremlin le poate ușor compensa și depăși.
Este evident că forțele militare ucrainene sunt slab pregătite și fără tehnică militară care să îi ajute să susțină și să câștige conflictul militar cu forțele rebele din sud-estul Ucrainei, aceștia din urmă fiind susținuți cu tehnică militară modernă și personal militar bine calificat din armata Federației Ruse.
Așadar, NATO și UE trebuie să susțină operativ, tehnic și financiar Guvernul de la Kiev, pentru a contrabalansa forțele prorusești, iar acest lucru trebuie făcut prin trimiterea de consilieri militari NATO și sprijinirea acțiunilor diplomatice și politice ale Kievului.
Așa cum arăta și John Mearsheimer, într-un editorial din New York Times, soluția pentru rezolvarea conflictului din Ucraina nu este furnizarea de arme și echipament militar performant către armata ucraineană. Această acțiune, din ce în ce mai discutată și susținută în anumite medii politice din Europa de Vest și Statele Unite, nu ar face decât să escaladeze conflictul, afectând în mod invariabil întreaga securitate a continentului, iar pe cea a României în mod special. În momentul în care Ucraina va obține echipament militar mai performant și mai numeros, Rusia nu va face
decât să compenseze și să depășească discrepanța de capacitate militară operativă apărută. Occidentul nu are cum să joace un joc al creșterii neîncetate a arsenalului militar pe care l-ar livra Ucrainei, mai ales că Rusia beneficiază și de proximitatea geografică și de avantajele situației operative din teren.
Înțelegerea mecanismelor de escaladare a crizelor politice și militare este fundamentală pentru realizarea unor decizii în cunoștință de cauză și competente. Nu trebuie ca factorii de decizie din NATO, iar aici România poate avea un cuvânt de spus, să se bazeze pe măsuri populiste și iraționale pentru a atinge un obiectiv ratat și care nu ar putea fi realizat niciodată cu succes.
Soluția nu este punerea la colț a Rusiei, nici forțarea acesteia să își folosească puterea militară în Ucraina, unde ar fi evident că ar avea un succes major, având în vedere interesele directe și potențialul de mobilizare pe lângă proximitatea geografică. Nu trebuie uitat că Rusia are un mare arsenal nuclear, iar punerea ei într-o poziție ingrată ar putea să o forțeze să apeleze la discursul amenințării nucleare, care nu ar face decât să destabilizeze întreaga securitate globală și să creeze o stare de incertitudine la cote înalte.
Soluția conflictului din Ucraina ar putea fi finlandizarea acesteia și oferirea unui statut de _buffer state_ , care să poată adopta modelul economic occidental, dar care să rămână independentă politic și militar de Occident sau de Rusia, oferind celei din urmă o atitudine benevolentă, așa cum au făcut și Finlanda și Austria în perioada Războiului Rece.
Soluția conflictului din Ucraina trebuie să se găsească pe o cale diplomatică, nu militară. *
„Incertitudinile Tratatului de la Minsk”
Chiar dacă tratativele de la Minsk s-au încheiat joi, 12 februarie anul curent, cu un acord de încetare a focului, Ucraina este departe de a-și fi găsit liniștea în acest conflict regional. Deocamdată nu este clar dacă acordul încheiat joi la Minsk, în urma negocierilor dintre președintele ucrainean Petro Poroșenko, președintele rus Vladimir Putin, cancelarul german Angela Merkel și președintele francez François Hollande, va dura suficient cât să asigure o redobândire a suveranității, independenței și integrității teritoriale a Ucrainei.
În primul rând, cele 13 puncte negociate la Minsk oferă căi legale separatiștilor de a redobândi pe căi constituționale și aparent democratice puterea asupra regiunilor separatiste din estul Ucrainei. Această perioadă de tranziție nu reprezintă decât un prilej de revitalizare a planurilor operaționale și tactice ale separatiștilor, dar și ale Moscovei. Descentralizarea care se impune țării nu face decât să diminueze efectele politicilor proeuropene ale Guvernului de la Kiev în regiunile din estul Ucrainei, dând posibilitatea Rusiei de a-și exercita o forță economică și politică, precum cea din fostele state satelit ale URSS.
În al doilea rând, Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, este pus în postura de a acorda amnistie totală tuturor rebelilor prinși și condamnați conform legii. Această măsură sfidează idealurile revoluției prodemocratice și memoria soldaților ucraineni căzuți pe câmpul de luptă. Amnistierea unor criminali de război va încuraja implicit politica expansionistă a Rusiei și va confirma acea notă de slăbiciune a Uniunii Europene în relațiile cu Federația Rusă. Pe lângă toate acestea, Ucraina trebuie să se conformeze cu privire la deciziile pe care cei trei lideri mondiali le convin, fără a putea să-și urmărească interesul național conform
voinței populare, acela de a avea în cel mai scurt timp toate regiunile sub administrația de la Kiev și a începe o nouă etapă în integrarea europeană.
Consider că acest Tratat de pace de la Minsk trebuie atent urmărit de către toate statele Uniunii Europene pentru a asigura un echilibru în revendicările fiecărei părți. Cei doi lideri europeni implicați în negociere ar trebui să sublinieze legitimitatea și rolul Ucrainei în acest proces, țara vecină nouă fiind principala parte agresată.
Nu în ultimul rând, cred că Ministerul Afacerilor Externe și Guvernul României trebuie să propună tuturor statelor membre ale Uniunii înființarea unui grup de negociatori europeni care să acționeze în favoarea intereselor Ucrainei și care să lupte pentru conturarea mai clară a drumului de parcurs pentru integrarea europeană și redobândirea integrității teritoriale.
Ce este și mai îngrijorător este pasivitatea României, care nu reacționează aproape deloc la situația politică instabilă din Republica Moldova, stat cu care avem relații apropiate și interese majore bazate pe cultura și istoria comună. Președintele Klaus Iohannis pare pasiv și indecis în politica externă, iar serviciile secrete sunt fără conducere și implicate în scandaluri interne.
România trebuie să susțină procesul de integrare europeană a Moldovei și să continue dezvoltarea relațiilor apropiate cu aceasta. Guvernul României trebuie să mențină un contact permanent cu liderii politici de la Chișinău și să îi informeze că noi susținem continuarea guvernării proeuropene, fără imixtiunea unor formațiuni politice care sunt profund antiromânești și antieuropene, care refuză reformele necesare dezvoltării și progresului Republicii Moldova pe calea emergenței din sărăcie și subdezvoltare.
*
*
„Comisia pentru legile electorale ignoră voința societății” Urmăresc cu interes activitatea Comisiei pentru revizuirea legilor electorale și cu tristețe constat că anumite decizii luate nu reflectă voința societății.
Deși toate forțele politice, precum și Autoritatea Electorală Permanentă au considerat că este necesar un cod electoral care să cuprindă toate normele electorale, se pare că comisia a abandonat această idee și nu face decât o revizuire a legilor. De asemenea, am trimis o adresă la Biroul permanent în care am cerut să se elaboreze un cod care să cuprindă inclusiv un capitol pentru referendumuri.
Comisia a adoptat ca principiu alegerea primarilor într-un singur tur. Această decizie, în mod vădit, avantajează cele două mari blocuri politice: PNL și PSD. Societatea dorește o nouă clasă politică, iar prin această decizie actuala clasă nu dorește decât să-și conserve mandatele de primari, deși foarte mulți dintre aceștia au probleme cu legea.
Solicit comisiei să dialogheze cu societatea civilă și să analizeze foarte bine impactul deciziilor pe care le vor lua membrii acesteia.
*
„Instabilitatea politică din Republica Moldova și răspunsul României”
În urma alegerilor de la finalul anului trecut, niciun bloc politic nu a reușit să obțină o majoritate suficientă pentru a asigura alegerea unui nou președinte, mandatul actualului președinte urmând a se încheia în 2016. În condițiile acestea, Partidul Liberal a refuzat să participe la o nouă formulă de guvernare alături de celelalte partide proeuropene, cauzând astfel o criză politică majoră, care reprezintă o lovitură importantă pentru vectorul european al Moldovei și un atac la interesele României în Moldova.
Eșecul învestirii Cabinetului condus de către Iurie Leancă în săptămâna ce tocmai a trecut, asociat cu nominalizarea de către PLDM a lui Chiril Gaburici, un om de afaceri cu legături în Partidul Comuniștilor, anunță o colaborare politică a aripii proeuropene cu Partidul Comuniștilor, ceea ce reprezintă un eșec major al României în atragerea cât mai rapidă a Moldovei pe calea integrării europene. Relația pragmatică a proeuropenilor cu comuniștii se anunță furtunoasă și va duce la instabilitate politică. Comuniștii vor urmări să șantajeze cele două partide de guvernământ pentru a obține funcții în instituții-cheie și încetinirea, dacă nu chiar blocarea, procesului de aderare la Uniunea Europeană și îndeplinirea reformelor politice, legislative și economice necesare aderării.
„Impactul Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții”
Comisia Europeană a publicat acum câteva zile segmente importante din viitorul Tratat Transatlantic cu Statele Unite ale Americii. Acest tratat, care ar pune bazele celui mai mare spațiu de liber schimb din lume și ar strânge și mai mult parteneriatul dintre Europa și Statele Unite, reprezintă un deziderat de revenire a relațiilor economice și politice de pe cele două maluri ale Atlanticului.
Economic, tratatul are potențialul de a oferi o creștere economică în Europa și de a sprijini astfel revenirea din recesiunea economică actuală și criza financiară care apasă continentul de jumătate de deceniu. Acest tratat poate, de asemenea, să crească exporturile europene, inclusiv românești, pe piețele americane și invers, inclusiv un import de gaze lichefiate pentru statele europene mult prea dependente energetic de Rusia.
Totuși, Comisia Europeană trebuie să țină cont de opoziția în creștere din unele state europene privind anumite prevederi ale tratatului, multe dintre ele justificate, și să acționeze pentru protejarea intereselor publicului european. Este important ca importurile de produse alimentare modificate genetic să se facă doar în urma unor studii științifice care să ateste siguranța acestora, iar protecțiile oferite pentru produsele tradiționale trebuie păstrate. De asemenea, consider că procedurile de arbitraj de tip ISDS trebuie eliminate din tratat, acestea dovedindu-se total nocive pentru liberul schimb și atentează din ce în ce mai mult asupra suveranității statelor și a nivelurilor de reglementare legitime pe care acestea le pot realiza pentru a proteja interesele cetățenilor.
Comisia trebuie să ofere o mai mare transparență în procesul de negociere și de stabilire a obiectivelor tratatului, iar statele membre trebuie consultate permanent pentru a asigura urmărirea unui consens cât mai larg la nivel european și, astfel, să asigure o ratificare fără probleme a tratatului.
Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții reprezintă o inițiativă importantă pentru creșterea legăturilor tradiționale cu Statele Unite și pentru reafirmarea rolului primordial al Uniunii Europene în economia internațională, fiind prima economie a globului și cea mai mare piață.
În România, peste 75% din cetățeni susțin încheierea tratatului, așa cum arată Eurobarometrul din noiembrie 2014. Guvernul României însă trebuie să se asigure că interesele investiționale și economice ale României sunt apărate, iar beneficiile tratatului vor avea un impact benefic real asupra economiei românești.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.