Aurel Vlădoiu

## „Atentat la viața românilor”

Închiderea forțată a celor aproximativ 70 de spitale din toată țara se face, în aceste zile, într-un mod barbar, total haotic și fără pic de respect pentru zecile de mii de pacienți. Organizația Mondială a Sănătății ar trebui să se autosesizeze și să declanșeze o anchetă asupra deciziei Ministerului Sănătății de a evacua bolnavii din spitale. Imaginile cu nounăscuți, mame și bătrâni scoși cu forța din spital sunt halucinante! Este o atrocitate să muți nou-născuți din maternitatea Caritas spre unități medicale care nu sunt pregătite să îi primească. Felul cum sunt evacuați bolnavii din spitalele care devin printr-o decizie total inumană a guvernării portocalii aziluri de bătrâni este un atentat la viață, regimul politic patronat de Trăiau Băsescu arătând că dictatura nu ține cont de nimic!

Populația României, mai ales românii din zonele rurale, nu știu nici acum care sunt motivele reale care stau la baza acestei măsuri haotice. Ministrul Cseke Attila a procedat total eronat luând decizia descentralizării cu orice preț înaintea închiderii spitalelor mici, împlinind dorința administrației din zonele preponderent maghiare de a lua definitiv în posesie și administrare aceste unități sanitare. Nu s-a avut deloc în vedere autonomia locală de care regimul Băsescu a tot vorbit, fiind total ilegal faptul că nu s-a dat posibilitatea autorităților locale să încerce să asigure viabilitatea spitalelor prin atragerea personalului minim necesar pentru acreditare și plata suplimentară a acestuia din fondurile locale.

Ceea ce se întâmplă în unitățile spitalicești din toată țara este ilegal! Aduc în sprijinul acestei afirmații o prevedere a Legii nr. 95 privind domeniul sănătății, prin care se arată clar că „spitalele publice se înființează și se desființează prin hotărâre de guvern inițiată de Ministerul Sănătății Publice cu avizul consiliului local, respectiv județean, după caz”. Dacă un consiliu local sau un consiliu județean nu dorește închiderea unui spital, nu se întâmplă lucrul acesta.

În București, spre exemplu, au fost închise patru spitale în ultimii cinci ani: Spitalul Clinic de Boli Dermato-Venerice, secția externă a Spitalului „Sfântul Ștefan” din Șoseaua Alexandriei, Policlinica Batiștei și o parte din Spitalul Caritas, care urmează să devină azil de bătrâni. Transformarea unora dintre unitățile medicale în aziluri de bătrâni este aproape imposibilă, deoarece ar fi trebuit deja ca Ministerul Muncii să aibă alocate resursele financiare, în condițiile în care cele aproape 100 de unități care apar în acest sistem ar conduce la dublarea numărului de persoane asistate.

Fie că locuiesc la Oțelu Roșu, Anina sau Bocșa, la Drăgănești-Olt sau Bălcești-Vâlcea, la Turda, Babadag sau Bicaz, sute de mii de români din zonele mai puțin urbanizate au nevoie de asistență medicală de calitate. Desființarea acestor spitalele mici este o măsură ipocrită a Ministerului Sănătății, deoarece se face în condițiile în care procesul de acreditare a unităților sanitare, impus prin lege, este îngreunat în mod deliberat de Guvern.