Ion Melinte

„Atenție! Cum se aplică Legea nr. 165/2013!” Promovarea acestei legi poate avea consecințe grave asupra cercetării agricole naționale și asupra absorbției fondurilor europene alocate cercetării.

Începând cu anul 1990, cercetarea agricolă din țara noastră a fost supusă unor presiuni negative, astfel că:

– reducerea suprafețelor unităților de cercetare va duce la imposibilitatea protejării tezaurului național de germoplasmă (conservat de unitățile de cercetare-dezvoltare începând de la înființare până în prezent) și asigurării producerii semințelor din soiurile românești, adaptate la condițiile specifice din țara noastră, prin rezistența sporită la temperaturi extreme, boli și dăunători, libere de patogeni sistemici;

– importul de sămânță, soiuri și hibrizi, neadaptați condițiilor ecoclimatice din țara noastră, va însemna creșterea fără limite a prețurilor la semințe și material săditor. Experiența ultimilor 10 ani a demonstrat că introducerea, fără bariere, a soiurilor, hibrizilor străini, a condus la introducerea și răspândirea unor boli virotice și criptogramice de carantină (microplasmoze la cereale păioase, focul bacterian, cancerul bacterian, fitoplasmoze, viroze și alte boli sistemice), cu consecințe grave asupra producției agricole pe suprafețe mari. Apreciez că este o stringentă nevoie să se acorde cercetării agricole atenția cuvenită, pe care Programul de guvernare a considerat-o prioritate națională susținută de stat, indispensabilă dezvoltării durabile a agriculturii românești, fiind activitatea generatoare de progres economic și social.

Potrivit Declarației de la Lisabona și politicii agricole comune 2014–2020, Uniunea Europeană își propune să dezvolte în decurs de un deceniu cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere, principalele direcții de acțiune fiind societatea informațională, educația și cercetarea; pentru politica europeană în domeniul cercetării, devine esențial conceptul de „spațiu european de cercetare”.

Integrarea României în Uniunea Europeană a impus susținerea și perfecționarea activității de cercetare, înlăturarea obstacolelor existente în finalizarea procesului de reconstrucție și revigorarea întregului sistem de cercetaredezvoltare din agricultură, pentru ca știința, pe bază de cunoaștere, conform conceptului european, să devină factor promotor în modernizarea agriculturii țării noastre.

Menționez că Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și unitățile subordonate au retrocedat peste 126.000 hectare din 1990 și până în prezent. Pentru protejarea cercetării din domeniul agricol, actuala suprafață de 30.000 de hectare reprezintă suprafața minimă, absolut indispensabilă pentru buna funcționare a activității de cercetare-dezvoltare, astfel ca aceasta să-și realizeze obiectivele propuse.

Deoarece, în prezent, Agenția Domeniilor Statului mai administrează aproximativ 400.000 de hectare de teren la nivelul țării, consider oportun să se retrocedeze cu prioritate aceste terenuri și să fie protejate terenurile aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetaredezvoltare pe care statul are investiții mari și pe care să se desfășoare activitatea de cercetare din domeniul agricol.