Ion Melinte

„Atenție la structurarea Programului Național de Dezvoltare Rurală (PAC) 2014–2020!”

Politica agricolă comună este prezentă în spațiul european de jumătate de secol. În această perioadă, menirea ei s-a schimbat semnificativ, devenind dintr-o politică bazată pe subvenționarea producției și protecția pieței unice europene o politică în care subvenția nu mai urmărește stimularea producției, ci favorizează dezvoltarea rurală și protejarea mediului.

În acest moment, politica agricolă comună urmărește atingerea a trei deziderate, și anume productivitate, competitivitate, sustenabilitate.

Potrivit noilor direcții de evoluție și reformă ale PAC în perioada 2014–2020, aceasta se va concentra pe trei piloni fundamentali: ecologie și eficiență în agricultură, asigurarea unei alimentații sănătoase la prețuri accesibile, revitalizarea zonelor și comunităților rurale.

Potrivit unor date statistice comunitare, o cincime din populația Uniunii Europene trăiește în zone rurale, care reprezintă jumătate din teritoriul Uniunii Europene, 28 de state membre.

Momentan, în Uniunea Europeană există 12 milioane de fermieri, care împreună cu industria alimentară generează 46 milioane de locuri de muncă.

Bugetul politicii agricole comune alocat pentru perioada 2014–2020 se ridică la 373 miliarde de euro pentru toate cele 28 de state membre. România are alocate fonduri de 17,5 miliarde de euro, în creștere față de exercițiul bugetar 2007–2013 (13,8 miliarde euro). Deși, pe total, fondurile europene au crescut pentru România, pe pilonul II – Dezvoltare Rurală acestea au scăzut cu 13,5%.

România va putea să absoarbă banii europeni din PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală) abia spre sfârșitul anului 2014, urmând ca acesta să fie negociat cu Executivul european în primul semestru al anului 2014.

În România, agricultura are o pondere în valoare adăugată brută de respectiv 6%, mult peste media Uniunii Europene, de numai 1,7%. Însă, sectorul agricol românesc se zbate, încă, la un stadiu înapoiat, comparativ cu marea majoritate a statelor Uniunii Europene.

În concluzie, Programul Național de Dezvoltare Rurală trebuie structurat în așa fel încât să eliminăm principalele puncte slabe ale agriculturii României.