„Atitudinea președintelui Senatului de a nu invita Președinția la aniversarea a 150 de ani de activitate este total nepotrivită”
Comportamentul președintelui Senatului, Călin PopescuTăriceanu, de a nu-l invita pe Președintele României la aniversarea a 150 de ani de existență a Camerei superioare a Parlamentului este nu numai inadecvat, ci și lipsit de scrupule. Atitudinea acestui individ desemnat prin diverse trocuri politicianiste să fie al doilea om în stat este complet lipsită de moralitate și principialitate politică.
Faptul că Tăriceanu și-a permis să nu îl invite pe Traian Băsescu la un eveniment important al acestui for legislativ, pe sintagma păguboasă conform căreia șeful statului ar fi intenționat să desființeze Senatul, aruncă o pată de neșters pe imaginea acestei instituții, care se dorește a fi un simbol al democrației românești. Mai mult, refuzarea unui vot corect în plen pe marginea acestui subiect arată clar și fără echivoc că Tăriceanu a transformat Senatul în propria sa feudă, aruncându-l în mod neverosimil dintr-un spațiu al dezbaterilor parlamentare într-o anexă personală a Domniei Sale.
Neinvitarea instituției numite Președinția României la un eveniment atât de important, precum aniversarea a 150 de ani de activitate a Senatului, comportă mai multe aspecte, atât de natură comportamentală, cât și legate de buna funcționare a instituțiilor statului, de conlucrarea dintre acestea și de respectarea unor protocoale bine definite. În primul rând, nu persoana Tăriceanu trebuia să o invite pe persoana Băsescu la acțiunea respectivă, ci instituția Senatului trebuia să trimită o invitație instituției Președintelui României, la fel ca oricărei alte instituții! Niciunde în lume un șef al unei instituții a statului de asemenea dimensiune democratică precum Senatul nu decide de capul său normele de protocol! Nimeni care deține o astfel de funcție nu își poate permite să facă separatisme pe criterii absurde privind chemarea altor organisme ale statului la vreun eveniment!
Tăriceanu însă s-a prevalat în acest caz de faptul că Domnia Sa semnează personal aceste invitații, așa că, cu de la sine putere, a decis cine să vină și cine să nu vină, în ultima categorie înscriindu-se doar instituția prezidențială.
În al doilea rând, motivul invocat de Tăriceanu, acela conform căruia Băsescu a militat constant pentru Parlamentul unicameral și, vezi Doamne, chemarea președintelui ar fi creat un „moment penibil”, este ieșit din toate tiparele democratice de corectitudine politică.
În opinia mea, prin această atitudine dictatorială, președintele Senatului a depășit limita, încălcând cu bună știință toate cutumele protocolului interinstituțional, dar și acele reguli nescrise ale respectului reciproc și ale bunului-simț. Dacă vom continua să facem politică după principiul plătirii unor polițe, așa cum încearcă domnul Tăriceanu, să nu ne iluzionăm că vom însănătoși clasa politică și vom reuși să schimbăm percepția dezastruoasă pe care o are Parlamentul în ochii populației.
Consider că președintele Senatului trebuia să revină cu picioarele pe pământ și să invite Președinția României la aniversarea din 17 iunie. Cei 150 de ani de existență a Senatului României îl obligă să se poarte cu decență și cuviință, nu să dea dovadă de ură revanșardă și discriminare politică. Îi reamintesc domnului Tăriceanu că Senatul, precum și Președinția sunt ale României și românilor, indiferent cum se numesc conducătorii lor!
„Refuz să mă dau bătut până la reabilitarea DN 18!”
Oameni buni din Colegiul uninominal nr. 5 Maramureș și din tot județul, vă spun răspicat următorul lucru: nu mă dau bătut! Refuz să abandonez lupta pentru dreptate, bătălia începută în urmă cu un an pentru a determina autoritățile centrale să dea banii aferenți reabilitării drumului național 18 Moisei–Iacobeni!
În acest răstimp, am făcut tot ce mi-a stat în putere, posibil sau imposibil, tot ce mi-a permis demnitatea de deputat pentru a încerca să mișc lucrurile în direcția dorită de locuitorii localităților Borșa, Moisei, Cârlibaba și Ciocănești din județele Maramureș și Suceava. M-am adresat de nenumărate ori conducerii Guvernului, prim-ministrului, vicepremierilor, ministrului transporturilor, directorului CNADR, am făcut declarații politice, o sumedenie de întrebări, interpelări, scrisori deschise și amendamente la Legea bugetului, alte intervenții publice, am fost în audiențe, am vorbit cu constructorul și cu toți factorii responsabili, am bătut la toate ușile și la toate porțile, am făcut tot ce mi-a stat în putință, omenește posibil și în cadrul prerogativelor funcției. În plus, am capacitat toți parlamentarii județului Maramureș pentru a întocmi, semna și înainta un memoriu către Guvern în scopul de a grăbi rezolvarea situației. Din păcate, oamenii nu văd nimic, pentru că, este adevărat, nu s-a întâmplat nimic.
În aceste condiții, nu am cum să nu fiu de acord cu starea de nemulțumire a celor aproape 50.000 de locuitori din Borșa, Moisei, Cârlibaba și Ciocănești, care amenință cu proteste de stradă și cu blocarea circulației pe DN 18 Moisei–Iacobeni. Ba chiar, deși risc să încalc anumite uzanțe ale protocolului parlamentar, mă voi alătura oamenilor din zonă în orice demers vor decide să facă în următoarea perioadă, pentru că, înainte de a fi deputat, sunt om de bun-simț și cetățean al orașului Borșa și nu pot asista cu mâinile-n sân la distrugerea acestei părți mirifice a României.
Maramureșenii și borșenii au dreptate dacă vor să dea cu pietre în mine, la propriu, nu numai la figurat! Oamenii de acolo au dreptate din nou când spun că vor azil politic în Ucraina sau, mai grav, că vor cere alipirea acestei zone oricărei țări care le dă garanția reparării acestui drum național parcă blestemat! Chiar s-a ajuns într-un punct de unde nu se mai poate ceda, de unde nu se mai poate coborî. Mai rău decât așa nu se poate! Și să nu ne mai mirăm că locuitorii localităților pe unde trece acest drum „bombardat” vorbesc din ce în ce mai intens de autonomie locală...
Eu unul revin în fiecare săptămână în București pentru a-i aduce la cunoștința premierului situația, cu fiecare zi mai tragică, a stării acestei artere naționale cu ramificații internaționale. De ce s-a atins acest prag critic? Ar trebui să ne răspundă toți cei vinovați de înrăutățirea constantă a stării DN 18 și mai ales toți cei care ar fi putut să înceapă lucrările în zonă și, din cauza unor interese ascunse, nu au semnat alocările financiare. Constructorului, care ar fi lucrat în avans pe întreaga perioadă a acestui an, i s-a reziliat contractul din motive inexplicabile. Directorul CNADR, un anume Narcis Ștefan Neaga, a venit în zonă în campania electorală recent
desfășurată pentru alegerile europarlamentare și cele locale din Borșa, păcălind oamenii să voteze cu promisiunea că lucrările vor începe în cel mai scurt timp! Alegerile au trecut, banii nu s-au dat, drumul se surpă! Ca și Neaga, prefectul județului Maramureș, Anton Rohian, a promis în stânga și-n dreapta că va rezolva problema DN 18, ba chiar și-a dat public cuvântul de onoare că demisionează din funcție dacă nu încep lucrările. Bineînțeles, lucrările nu au început, dar nici prefectul nu și-a dat demisia, așa cum a promis! Îl somez public pe prefect să se țină de cuvânt! De asemenea, vocea unită a celor 14 parlamentari ai județului Maramureș, solidari cu toții în acest demers, nu s-a auzit nici ea acolo unde trebuie!
Eu unul sunt convins că prim-ministrul Victor Ponta este dezinformat în acest caz ori realitatea din zonă nu ajunge așa cum este ea până la Domnia Sa! Nu pot să îmi imaginez că, în urma zecilor de solicitări făcute doar de mine, Domnia Sa nu ar fi dispus instituțiilor și persoanelor din subordine să rezolve problema, mai ales că numai de convulsii sociale și mișcări de stradă nu are acum nevoie România, într-o zonă sensibilă, în imediata apropiere a graniței cu Ucraina! Sunt convins că există anumite interese subterane care stau în spatele acestor operațiuni care duc la disperare oamenii din Borșa și din celelalte localități, deoarece nu putem să acuzăm că toți oamenii politici din Maramureș sunt slabi și nu au niciun fel de influență la București.
Realitatea este, din păcate, cea conform căreia, după 1990, județul Maramureș a fost uitat sistematic de toate guvernele perindate la conducerea țării. În ultimii 25 de ani, județul Maramureș nu a avut parte de niciun proiect major de investiții, cel puțin în infrastructură, singurele lucrări efectuate fiind cele de întreținere, adică banalele „cârpeli” și astupări ale gropilor din asfalt.
Nu cred că locuitorii din Maramureș și Suceava mai sunt dispuși să aștepte la infinit ca autoritățile, abilitate sau nu, cu interese meschine sau nu, să își regleze mai repede conturile pentru a reuși cândva să rezolve problema reparării DN 18! Acești oameni, ca și politicienii, nu au absolut nicio vină pentru faptul că unii sau alții din București sunt rău-intenționați sau au o problemă cu județele Maramureș și Suceava, emblematice, de altfel, pentru turismul românesc și internațional. Locuitorii din zonă nu mai pot sta încă nu știu câți ani cu mâna întinsă la stăpânire, că doar nu mai suntem pe vremea Imperiului Austro-Ungar, doar-doar „împărații” s-or milostivi să nu-i lase să moară de foame...
A trecut deja prea mult timp de când zona Borșa–Moisei–Cârlibaba–Ciocănești este aproape complet izolată de restul țării, fiind condamnată practic la subdezvoltare. În fiecare zi, din ce în ce mai puține autovehicule traversează DN 18, cu mare greutate, oamenii preferând ruta mai lungă, cea prin pasul Tihuța, pentru a avea mașinile în bună stare și la sfârșitul călătoriei. În acest ritm, nici mașinile de aprovizionare nu vor mai ajunge în zonă, fapt ce ar fi chiar un dezastru!
Vestea bună, pentru că în orice rău trebuie să fie și un dram de speranță, este faptul că am avut o nouă discuție cu prim-ministrul, care a cerut șefului Corpului de control al Guvernului efectuarea unei anchete legate de relația CNADR – firma constructoare pe tronsonul Moisei–Iacobeni al DN 18. Cu certitudine verificările vor stabili cu exactitate cine are dreptate în această confruntare, deoarece rezilierea contractului existent ar însemna întârzierea demarării lucrărilor cu cel puțin doi ani. În consecință, toată speranța mea și a oamenilor din zonă este în premierul Victor Ponta! Nu în ultimul rând, alături de președintele PSD Maramureș,
vicepreședintele consiliului județean, Gabriel Zetea, de deputatul Florin Tătaru, precum și de toți ceilalți parlamentari din Maramureș, sunt convins că vom reuși până la urmă să deblocăm această situație nefericită.
Reafirm în final că nu mă dau bătut! O să fac tot ce pot pentru a determina Guvernul și CNADR să aloce banii pentru reabilitarea DN 18. Chiar dacă oamenii mă vor bate cu pietre și chiar dacă nu voi mai fi cetățean român, după ce Borșa se va alipi Ucrainei sau nu știu cărei țări din lumea asta...
Așa să îmi ajute și să ne ajute Dumnezeu!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.