Adrian Gurzău

„Au promis, n-au făcut nimic!”

Dar promisiunile nu-i costă nimic pe cei care le fac, ci numai pe cei care se încred și-și încredințează viitorul în mâinile celor care promit fără nicio acoperire. Uniunea SocialLiberală a împlinit în 7 aprilie 11 luni de când s-a cățărat la cârma României, făcând un noian de promisiuni care azi se dovedesc a fi fără acoperire. Ce au făcut membrii grupului infracțional organizat, cum s-au autodefinit chiar din interior cei din Uniunea Social-Liberală, de când au luat puterea? Ce au făcut pentru România, pentru români, și nu pentru interesele lor personale și de grup, cum ne-au schimbat viața în aceste 11 luni? Chiar așa, cu ce se pot lăuda liberalii și social-democrații?

Păi, au promis impozitarea salariilor de peste 4.000 de lei și anularea totală a contractelor cu băieții deștepți din energie. Și? Nimic. Au promis reducerea TVA din agricultură și la alimente, majorarea completă a salariilor din sectorul bugetar, introducerea managementului privat la companiile de stat, continuarea proceselor de privatizare la Hidroelectrica, CFR Marfă, Tarom și așa mai departe, legi clare și măsuri pentru stimularea economiei, modificări fiscale privind reducerea CAS sau TVA, pachet de măsuri privind crearea de locuri de muncă, introducerea impozitului progresiv, demisia lui Crin Antonescu în cazul în care Traian Băsescu revine la Cotroceni, realizarea bugetului de stat pe anul viitor, vânzarea până în luna iunie a anului trecut a unui pachet de 15% din Transgaz, creșterea salariului mediu (a fost de doar 22 de lei – unde este creșterea din sectorul bugetar? O regăsim în creșterea prețurilor la întreținere și în inflație), revizuirea sistemului de salarizare, în așa fel încât diferența dintre salariul minim și cel maxim să fie de 1 la 3, reducerea numărului de angajați din ministere, reducerea taxelor și a impozitelor (măsuri prevăzute și în programul de guvernare), recalcularea tuturor pensiilor militare și așa mai departe.

Și ce anume au lucrat guvernanții domnului Victor Viorel Ponta și Crin Laurențiu Antonescu altceva decât scandal și plimbarea zilnică prin fața camerelor de luat vederi? Au operat zeci de înlocuiri la șefiile companiilor și instituțiilor de stat, numindu-și clienții politici în funcții publice, pe bani publici. Și-au subordonat politic Societatea Română de Radio și Televiziunea Română, numind obedienți politici în funcțiile de conducere. Au încercat să dea o lovitură de stat, trecând Monitorul Oficial în subordinea lor personală, înlocuind președinția celor două Camere ale Parlamentului, schimbând în forță Avocatul Poporului, restrângând ilegal atribuțiile Curții Constituționale a României, suspendându-l pe Traian Băsescu și creând întregul scandal al referendumului de astă vară. Au băgat în insolvență Hidroelectrica. Au participat activ la scandalul falsei sinucideri a lui Adrian Năstase, făcând tot posibilul pentru a obstrucționa aplicarea justiției. Au făcut pe genunchi un guvern de preacinstiți și onorabili miniștri, care au demisionat, rând pe rând, în urma scandalurilor de plagiat: Corina Dumitrescu și Ioan Mang (după onoarea domnului Victor Viorel Ponta încă mai așteptăm). Au trecut Institutul Cultural Român în subordinea Senatului, doar pentru a-i crea o sinecură sinistrului Andrei Marga și a se răzbuna pe așazișii intelectualului ai lui Traian Băsescu. Au fost implicați în scandalul în care colonelul Dogaru cerea desființarea ANI, CCR, DNA, CNSAS – instituții democratice ale statului român. Și ar mai fi. Nici nu are rost să pomenesc toate scandalurile privind intimidarea judecătorilor CCR, destructurarea CSM – prin înlăturarea judecătorilor Ghica și Danileț, sub presiunea grupurilor de magistrați obedienți USL, preluarea în forță a Justiției, scandalul numirilor șefilor la PG și DNA și așa mai departe. Cel mai grav mi se pare faptul că, în loc de 1 milion de locuri de muncă promise în campania electorală, Guvernul USL, prin proastă gestionare a privatizării, a făcut să se piardă locurile de muncă ale muncitorilor de la Oltchim și Mechel.