Cătălin Ioan Nechifor

Au rămas mai puțin de 60 de zile până la alegerea unui nou Președinte al României, timp în care partidul președintelui Băsescu exercită o presiune politică și o intimidare fără precedent la adresa celorlalți participanți la viața politică, care nu îmbrățișează idealurile portocalii. Fac în acest moment un apel la rezistență politică tuturor celor care au tăria morală de a rezista încă două luni și atrag atenția celor care sunt dispuși la trădarea electoratului să o facă acum. Am în același timp încredere că, în afara declarațiilor de susținere a lui Traian Băsescu, cei care au cedat deja presiunilor se vor gândi de două ori la viitorul lor și al oamenilor care i-au trimis în funcții și sunt ferm convins că mulți dintre cei care se declară simpatizanți Băsescu sau PD-L își vor arăta adevărata susținere la alegerile din 22 noiembrie, și mai ales din 6 decembrie. Promisiunile pe care cei din PD-L le fac în aceste zile nu au nicio valoare, dacă însuși ministrul internelor, Vasile Blaga, nu a fost în stare să își respecte cuvântul dat, măcar de ochii lumii.

Vasile Blaga ne asigura în urmă cu câteva zile că nu va fi în niciun caz directorul de campanie al PD-L și Traian Băsescu, dar prin declarațiile incendiare de sâmbătă, 10 octombrie 2009, ministrul internelor își arată adevărata față, atacul său politic fiind o premieră a României moderne. Niciodată până acum miniștrii de interne care s-au succedat în funcție nu au politizat într-o așa manieră activitatea unui minister care ar trebui să asigure un climat de transparență și corectitudine pentru alegerile prezidențiale.

În acest context, numirea lui Vasile Blaga în funcția de ministru interimar la Ministerul Administrației și Internelor este vădit imorală, nu numai ilegală, ținând cont de condițiile specifice în care prim-ministrul Emil Boc l-a revocat din funcție pe Dan Nica și de modul în care președintele Traian Băsescu a acceptat acest demers. Guvernul Boc II s-a născut ilegal din fașă, iar votarea moțiunii de cenzură este fără îndoială un act de reparație morală pe care opoziția din Parlament îl poate face procedural, întrucât demiterea _de facto_ s-a produs odată cu manifestațiile de protest ale sindicatelor, în urmă cu o săptămână.

România are nevoie la douăzeci de ani de la revoluție de un nou început, însă acest lucru poate fi făcut doar dacă respectăm regulile democrației, încă atât de firavă în țara noastră.