Dan Horațiu Buzatu

„Au trecut mai bine de 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977”

De la cutremurul din 1977 au trecut mai bine de 30 de ani. Ziua de 4 martie a însemnat pentru România un moment greu, de care ne vom aduce întotdeauna aminte cu spaimă, cu tristețe și cu frică de Dumnezeu: peste 1.500 de morți, mai bine de 11.000 de răniți, aproximativ 35.000 locuințe distruse în întreaga țară.

Distrugerile nu s-au limitat aici. Mai grave decât pierderile materiale au fost pierderile oamenilor de cultură, precum actorul Toma Caragiu, interpreta de muzică ușoară (născută și formată în Craiova!) Doina Badea, poetul și eseistul Anatol E. Baconsky, romancierul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafița, regizorul Alexandru Bocăneț, criticul și istoricul literar Savin Bratu, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu.

Poate că s-a vorbit prea puțin despre asta, dar în zilele care au urmat cutremurului, Crucea Roșie, Armata Română, efective ale pompierilor, dar și cascadorii de la „Sahia-Filmˮ au făcut adevărate minuni în operațiunile de salvare desfășurate printre dărâmăturile din București și din celelalte orașe ale României.

În momentul producerii cutremurului, conducătorul de atunci al României se afla în afara țării. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că acesta a revenit neîntârziat și a dispus, din ziua imediat următoare, instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României.

Din păcate însă nenorocirea abătută asupra românilor a fost folosită ca pretext pentru a se ordona demolarea unor monumente istorice. Această atitudine iresponsabilă a produs efecte atât în București, cât și în multe alte localități din țară. Clădiri de patrimoniu, de la biserici de inestimabilă valoare, precum Biserica Enei din București, până la vile — adevărate monumente de arhitectură — construite în perioada interbelică, au dispărut pentru totdeauna.

Și în Craiova, Calea Unirii a fost rasă de buldozere aproape în întregime, chiar dacă în acest fel am fost obligați să renunțăm la cea mai pitorească zonă din acea vreme a orașului, și asta doar pentru a face loc unui ansamblu de calitate arhitecturală mai mult decât îndoielnică. Ca și în București sau în alte orașe, biserici și construcții adiacente, clădiri cu valoare istorică au căzut pradă dorinței comuniștilor din acele vremuri de a șterge legăturile craiovenilor cu trecutul lor.

Din fericire, alte edificii craiovene au scăpat ca prin minune. Palatul Jean Mihail, construit de către arhitectul Paul Gottereau și devenit mai târziu Muzeul de Artă, clădirea din centrul Craiovei, proiectată de Petre Antonescu în 1912, în care astăzi își desfășoară activitatea Consiliul Județean și Prefectura județului, fostul liceu „Nicolae Bălcescuˮ, astăzi Colegiul „Carolˮ, a cărui construcție a început în 1835, clădirea Universității din Craiova, proiectată de arhitectul Ion Socolescu, deși puternic avariate de cutremur, au beneficiat în perioada ulterioară de atenția autorităților, intrând în programe de reabilitare.