Nuțu Fonta

„Aurul, dolarii și cianura”

Mult controversatul proiect investițional de la Roșia Montană a împărțit nu numai România în două, ci și Uniunea Social-Liberală care guvernează țara. În opinia mea, trebuie să avem în vedere mai multe aspecte până la ora votului din Parlament. Nu se pune problema de a fi pro sau contra doar

pentru că așa simțim sau așa ne-ar dicta cineva. Întrebarea de bază este aceea dacă România va beneficia într-adevăr de dolari sau euro într-o proporție rezonabilă, care să justifice concesionarea acelor perimetre de la Roșia Montană cu un conținut de alte metale rare, mult mai scumpe decât aurul și argintul, aflate în discuție. De asemenea, trebuie urmărită ipostaza în care investitorul ar fi de acord să renunțe la folosirea procedurii de extragere a minereurilor prin metoda cianurației, deoarece se cunoaște faptul că am avut experiențe neplăcute și în zona Maramureșului cu astfel de exploatări și nu cred că avem nevoie de probleme suplimentare. Sunt de părere că întregul eșafodaj al proiectului trebuie disecat pe toate părțile și analizat în deplină cunoștință de cauză de către specialiști în minerit, în paralel cu demersurile comisiei speciale constituite la nivelul Parlamentului, compusă din nespecialiști.

Personal, voi fi de acord cu Proiectul Roșia Montană dacă voi putea fi convins că statul român va beneficia cu adevărat de aurul și celelalte bogății uriașe din pământul Apusenilor. De asemenea, sunt pentru crearea locurilor de muncă necesare moților din Apuseni, o zonă minieră, ca și Maramureșul, care are nevoie stringentă de investiții pentru supraviețuirea oamenilor. Voi fi de acord cu investiția doar în măsura în care se va renunța la cianuri! Un nou dezastru ecologic, precum cel petrecut nu cu mulți ani în urmă la Baia Mare, cred că ne va decredibiliza definitiv în ochii românilor, precum și în cei ai europenilor, ultrasensibili când vine vorba de respectarea mediului înconjurător. De altfel, într-o paranteză fără paranteze fie spus, scandalul Roșia Montană maschează într-un fel situația delicată de la REMIN Baia Mare, unde se pare că nu se întâmplă lucruri tocmai ortodoxe. Se încearcă astfel abaterea atenției de la interesele economice uriașe țesute în jurul REMIN, însă despre acest subiect nimeni nu mai scoate o vorbuliță...

Cred că Guvernul României are datoria de a negocia mult mai dur și în folosul românilor redevența pe care o va obține în urma realizării investiției de la Roșia Montană. O soluție ar fi, până la urmă, renunțarea statului la coparticiparea la proiect. Mai bine plătim acum o anumită sumă pentru a despăgubi investitorul, decât să ne zgâriem mai târziu pe ochi deoarece am negociat prost în numele tuturor românilor un tezaur inestimabil moștenit de secole.

De asemenea, consider că românii ar trebui consultați într-un mod sau altul în legătură cu viitorul investiției. Cred că derularea Proiectului Roșia Montană trebuie scoasă de sub subordonarea politică și că prevederile acestuia trebuie cunoscute de populația României, cu atât mai mult de către oamenii din zonă. Nu ar fi indicat să luăm acum decizii care să ne atragă mai târziu disprețul copiilor și nepoților noștri. Recomand ca soarta Proiectului Roșia Montană să fie soluționată din perspectiva a ceea ce ar fi mai bine pentru România, pentru locuitorii ei și pentru viitorul țării, deoarece Parlamentul și Guvernul nu își permit să adopte decizii care să fie contrare interesului național și generațiilor viitoare.