Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 decembrie 2009
Declarații politice · respins
Corneliu Olar
Discurs
„Aurul pe Apa Sâmbetei”
Exploatarea minieră de stat RoșiaMin – SA de la Roșia Montană a funcționat până în iunie 2006 și a avut ca obiect de activitate extragerea și prelucrarea minereului auro-argentifer și obținerea concentratelor de aur și argint, urmând ca acestea să fie procesate cu ajutorul cianurii de sodiu (printr-o tehnologie învechită), la secțiile de cianurație din orașele Baia de Arieș și Baia Mare.
Tehnologia de concentrare utilizată în acest proiect a fost una veche, nepotrivită cu minereul existent, cu randamente foarte scăzute, și anume concentrarea piritei auro-argentifere prin flotare simplă, obținându-se un concentrat sulfuros, care era mai departe procesat prin cianurare directă.
Dar cum din întreaga cantitate de aur existent în minereu numai o parte se găsea legat de sulfuri, iar restul era liber, mare parte din acesta nu se putea recupera în concentrate, ci pur și simplu rămânea în sterilul de la flotație. Astfel, o bună parte din aurul liber din minereul procesat se găsește în iazurile de decantare. Din păcate, a fost aleasă soluția cea mai proastă de procesare, astfel că pierderile de aur în sterile au fost foarte mari. Sterilele rezultate de la procesare au fost depozitate de-a lungul timpului în 3 iazuri de decantare, două la Gura Roșiei și unul la Valea Săliștei. Iazul de decantare de la Valea Săliștei, în schimb, este un iaz cu mari probleme. În primul rând, este un iaz de vale, așezat peste Valea Săliștei, iar pârâul curge pe sub iaz, printr-un sistem de construcții specifice (sonde inverse, tub colector, apoi tunel subteran). Problema este că în momentul în care a fost conceput și construit iazul (în epoca comunistă), nimeni nu dădea speranță de viață acestor lucrări și nimeni nu lua în calcul potențialele probleme de mediu pe care le-ar putea ridica, astfel că nimeni nu poate ști cât vor putea rezista lucrările subterane, mai ales că mediul este destul de coroziv, aciditatea fiind mare din procesele biochimice de descompunere a sulfurilor reziduale din steril. Și dacă una dintre lucrări va ceda, tot iazul este în pericol să o ia încet, încet la vale în râul Abrudel, apoi în Arieș. Chiar dacă de ani de zile se alocă fonduri pentru lucrări de stabilizare și ecologizare, problemele din interior vor rămâne, iar un dezastru ecologic la iazul Valea Săliștei oricând se va putea întâmpla.
Concluzionând cele prezentate: iazuri de decantare cu probleme, sterilele din iazuri cu conținut apreciabil de aur, una dintre soluțiile pentru rezolvarea problemelor menționate ar fi reprocesarea sterilelor din iazuri și depozitarea lor în alt iaz de decantare, în condiții mai sigure. Conținutul de aur din sterile poate fi recuperat prin cianurare directă, în amestec cu minereu aurifer, avantajul mare pentru procesator ar fi că aceste sterile sunt deja măcinate, iar costurile de operare vor fi mult reduse.
Avantajul pentru statul român – va scăpa de toate problemele ce le generează iazurile vechi de decantare.