Pentru situația de criză în care ne aflăm, vina o poartă aleșii noștri, pentru că nu au fost în stare să aplice măsurile corecte, dar ne aparține și nouă, pentru că am avut încredere în ei, pentru că i-am ales, pentru că acum suntem nepăsători și nu ripostăm.
Guvernanții se întrec în declarații, anunță cu surle și trâmbițe măsurile luate de „specialiștii în domeniu”, în timp ce ni se pregătește un nou val de scumpiri, iar oamenii de rând se chinuiesc să achite facturile la utilități, astfel încât să le mai rămână și ceva pentru mâncare. Recesiunea s-a transformat practic în obișnuință în ultimii ani.
Niciunul dintre cei aflați la putere nu poate înțelege neajunsurile omului de rând. Este și normal. Veniturile și conturile lor bancare au fost, sunt și vor fi incomparabil mai mari. Omul de rând are și el conturi, dar nu de economii, ci de credite: credite pentru nevoi personale, credite auto, credite ipotecare etc.
Ei știu câți șomeri sunt în acest moment în România? Și mă refer aici și la cei care nu mai sunt indemnizați. Au terminat liceul, unii chiar și o facultate, au muncit ani la rând în diferite domenii și acum sunt șomeri, șomeri neindemnizați, adică persoane aflate în căutarea unui loc de
muncă de peste un an, dar fără a primi ajutor de șomaj, întrucât au trecut și de perioada în care au beneficiat de acest drept.
Teoretic, mai avem o șansă să ieșim din criză, dar, în plan real, nu se știe atâta timp cât cifrele de afaceri s-au redus, mii de firme și-au suspendat activitatea, falimentele se succedă cu o viteză amețitoare și autoritățile sunt nepăsătoare.
*
## „Redresarea țării în 2012”
Incapacitatea Guvernului și îndatorarea peste măsură ne-au adus într-o situație fără ieșire, iar mult trâmbițata impozitare totală va fi egală cu zero la sfârșit, deoarece nu vom mai avea pe cine să impozităm.
Dar Emil Boc nu se sperie, ci promite o redresare spectaculoasă în 2012, în condițiile în care analiști de prestigiu din Europa și din țară spun clar că România nu iese din marasm nici în 2013, nici în 2014, mai ales că FMI va veni să ne ceară banii înapoi, în condițiile în care noi i-am cheltuit fără să investim un leu.
Cum ne vom putea redresa dacă nici până acum nu ni s-a prezentat un raport cu destinația acelor miliarde împrumutate de la FMI, colectarea taxelor și impozitelor a scăzut dramatic, împrumuturile Ministerului Finanțelor de pe piața liberă au luat proporții astronomice, iar din planurile și proiectele de investiții s-a ales praful. Vom reuși să ieșim din această gaură neagră doar atunci când măsurile populist-demagogice vor fi înlocuite de măsuri corect fundamentate din punct de vedere macroeconomic, când comisioanele la achizițiile publice vor fi plafonate la un nivel decent.
În aceste condiții, singura măsură pe care au găsit-o guvernanții pentru ieșirea din criză a fost tăierea salariilor cu 25 la sută. Nu putem sta numai cu mâna întinsă. Din toamnă se scumpesc iar alimentele și utilitățile, mii de salariați vor intra în șomaj, instituțiile statului și mii de societăți comerciale vor intra în incapacitate de plată.
Soluții sunt, dar trebuie aplicate: investițiile, remaniere, reconsiderarea priorităților, un alt buget pe anul 2012, alegeri anticipate în primăvară. Fără investiții suntem pierduți. Nu numai noi, ci și generațiile viitoare.
*
## „Remanierea Guvernului”
Remanierea unui guvern obosit poartă amprenta unei „răfuieli” în interiorul PDL, între Traian Băsescu și unii lideri PDL. Este clar că Emil Boc a făcut toate concesiile posibile și în direcția președintelui, dar și în relația cu grupurile parlamentare, rezultatul fiind politizarea și mai accentuată a Executivului, dar și scăderea nivelului de autoritate și competență.
Remanierea guvernamentală reprezintă răzbunări între găștile din PDL, la care a participat și președintele. Vestea bună este că cel puțin câțiva dintre marii corupți nu mai sunt chiar direct la butoane și se retrag din partid.
În timp ce economia se sufocă, sistemul de sănătate e falimentar, agricultura e în paragină, iar haosul domnește peste tot, românii își vor da seama încă o dată de incapacitatea lui Traian Băsescu și a PDL de a găsi soluții reale în această perioadă pentru țară.
Această remaniere nu are nicio legătură cu interesele românilor sau cu șansele României de a fi guvernată competent și responsabil, ci doar cu stabilirea zonelor de influență politico-financiară de la vârful PDL.
*
„Rugămințile pensionarilor gălățeni”
În numele Asociației de pensionari din Galați și al unui număr foarte mare de pensionari din Galați vă adresez următoarea declarație.
Pensionarii sunt sacrificați pe altarul crizei, guvernanții au distrus și înstrăinat ce ei au construit cu trudă și credință pentru a avea o pensie decentă la bătrânețe.
Cu scopul criminal de a fura din puținul meritat, foștii miniștri de finanțe și ai muncii au clocit legi după gândirea și nevoia lor de a aduna bani la buget sau pentru campanii electorale.
Scopul legii create de ei este unul criminal, pentru a micșora pensiile aflate în plată și cele care se vor plăti în viitor, impozitându-le nejustificat.
Încercarea guvernanților de a culpabiliza pensionarii pentru mărirea TVA cu 5% reprezintă o nouă formă de a învrăjbi diferitele categorii sociale, salariați contra pensionari, cei din sistemul bugetar contra celor din regiile de stat și a celor din sistemului privat, și aceasta pentru a distrage atenția populației de la proasta guvernare și protejarea clientelei politice a PDL.
Departe de a rezolva situația economică actuală din România, această diminuare a salariilor cu 25%, creșterea șomajului și a TVA-ului vor adânci și mai mult criza economică.
Pensionarii gălățeni solicită pe această cale rezolvarea de urgență a următoarelor drepturi legitime și constituționale, după cum urmează:
- aplicarea Legii nr. 250 privind punctul de pensie egal cu
- 45% din salariul mediu brut pe economie, prognozat conform factorilor reali;
- aplicarea de urgență a Legii nr. 218/2008 privind grupa I
- și II de muncă și condițiile deosebite de muncă;
- indexarea pensiilor să se facă anual în funcție de rata
- inflației înregistrate în perioada respectivă în sumă fixă, și nu în procente;
– asigurarea unui pachet de servicii minime de sănătate, accesibil tuturor asiguraților din sistemul public de pensii fără restricții și taxe suplimentare;
- lista medicamentelor gratuite și compensate să fie
- stabilă, și nu fluctuantă cum este în prezent;
- asigurarea gratuită a medicamentelor necesare
- bolnavilor cu boli cronice.
Pensionarii au fost și sunt supuși discriminării în acordarea drepturilor legale, determinându-i să trăiască în sărăcie și mizerie.
*
## „Consumatorul și societatea de consum”
În ultimele decenii, problemele protecției consumatorilor se află în centrul atenției teoriei și practicii economice și juridice din întreaga lume. Asemenea probleme, tot mai complexe prin conținut, și mai ales prin soluțiile reclamate, fac ca teoria protecției consumatorilor să fie tot mai mult studiată la nivelul diverselor comunități internaționale și mondiale, guvernamentale și neguvernamentale, coroborat cu stabilirea măsurilor necesare pentru crearea cadrului necesar și adecvat legislativ și instituțional asigurării unei protecții reale a consumatorilor.
Protecția consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanței pe care o prezintă, să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorități și instrumente proprii.
În prezent, consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri, a devenit un real partener de piață, ale
cărui poziții ocupate în cadrul pieței se consolidează pe măsura dezvoltării societății.
Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizații, organisme și instituții, de aceea consumatorului îi este acordată o atenție din ce în ce mai mare.
Relațiile complexe dintre agenții economici generează aspecte extrem de diverse care pot face obiectul unor programe de protecție a consumatorilor. Atât guvernele, cât și alte organisme ce activează în domeniul protecției consumatorilor își stabilesc anumite structuri și domenii pentru programele lor de protecție a consumatorilor, dar sunt anumite domenii ale protecției consumatorilor asupra cărora s-au oprit toate guvernele, asociațiile, instituțiile și organismele cu implicații în protecția consumatorilor. Aceste domenii sunt:
- îmbunătățirea consumului populației prin politicile
- sociale ale statelor;
- asigurarea calității bunurilor și serviciilor oferite spre
- vânzare în cadrul pieței;
- asigurarea unui sistem de prețuri în concordanță cu
- cerințele pieței și cu calitatea produselor;
- organizarea unui sistem de informare util pentru
- consumatori;
– apărarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale agresive și a publicității mincinoase.
Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra cărora este necesar să se concentreze fiecare țară, prin organismele sale guvernamentale și neguvernamentale, ca politică de protecție a consumatorilor, vizează următoarele obiective:
- promovarea unei cooperări internaționale în domeniul
- protecției consumatorilor;
- facilitarea producerii și distribuirii de produse
- corespunzătoare cerințelor consumatorilor;
- promovarea eticii producătorilor și distribuitorilor de
- produse și servicii către consumatori;
- stabilirea unui sistem de priorități privind protecția
- consumatorilor din fiecare țară;
- asigurarea accesului consumatorilor la informații
- corecte;
- crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
- asigurarea unor posibilități reale de despăgubire a
- consumatorilor;
– încurajarea și susținerea concurenței și competitivității care să contribuie la creșterea gamei sortimentale, la prețuri avantajoase pentru consumatori.
Fără existența consumatorului și a consumului este de neconceput funcționarea „societății de consum” ce caracterizează lumea contemporană.
Înțelegând această realitate, legiuitorul european și cel național au adoptat și au perfecționat în timp o legislație cu un pronunțat caracter protectiv în favoarea consumatorilor.
Întrucât creditul stimulează consumul, o atenție deosebită s-a acordat în acest sens, în plan legislativ, protecției consumatorilor raportat la contractele de credit bancar. Totuși, în pofida existenței acestei legislații declarat protectivă, realitatea este caracterizată de conservarea sau favorizarea abuzului de putere economică.
Pentru schimbarea acestei situații este necesară în mod evident cunoașterea acestei legislații cu caracter protectiv atât de către consumatori, cât mai ales de către cei care le acordă consultanță și asistență juridică.
Se prezumă că organele administrative sau judiciare ce au competență în a restabili drepturile consumatorilor ce au
fost încălcate cunosc legislația în materie, însă, datorită caracterului vast al acestei legislații, se impune specializarea și perfecționarea continuă a acestora.
Legislația nu poate schimba realitatea decât în măsura în care este pusă în aplicare.
Interesul solicitării punerii în aplicare a legislației aparține consumatorilor. De aceea, atunci când le sunt nesocotite drepturile, iar disputa nu se poate soluționa amiabil sau prin intermediul serviciilor de mediere, consumatorii sunt chemați să recurgă la sesizarea ANPC în vederea exercitării atribuțiilor sale și în final să apeleze la calea judiciară.
Deși încă realitatea conservă sau favorizează abuzul de putere economică, trebuie semnalate demersurile inițiate în ultima perioadă de consumatorii prejudiciați prin nesocotirea legislației de către instituțiile de creditare la momentul încheierii contractelor de credit bancar, eforturi încununate de obținerea unor hotărâri judecătorești prin care sunt restabilite drepturile ce le-au fost încălcate.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.