Mircea Valer Pușcă

Având în vedere că s-au făcut câteva afirmații aici, eu aș dori să fac unele precizări pe care le consider necesare.

Cu siguranță, juriștii din Comisia juridică, de disciplină și imunități au cântărit cum trebuie textul legii și nu mă îndoiesc de acest lucru.

Domnul Moisoiu, și îi dau dreptul la replică, face vorbire de faptul că acest proiect legislativ a trecut prin Senat, sugerând că, fiind discutat la Comisia juridică a Senatului, el a primit încuviințarea Senatului.

Eronat, domnule coleg. Conform ordinii de zi pe care o aveți la dispoziție, puteți constata că legea a trecut de Senat pe teza 3 a alin. (2) art. 75, și anume din motivele depășirii termenului în care Senatul putea să se pronunțe, cu alte cuvinte, s-a presupus că Senatul și-a dat acordul, este acel numit „acord tacit”.

Pe de altă parte, cu siguranță, inițiatorii trebuie să hotărască în ceea ce privește titulatura de „erou” pe care doresc să o dea, pentru că noi aici nu putem schimba și sensul limbii române în Parlament. Doar Academia poate să dea norme pentru ceea ce se numește în dicționare sensul cuvintelor.

Este foarte clar că erou-martir presupune o persoană care a decedat, iar eu nu cred că inițiatorii doresc să ducă la îndeplinire o condamnare care a fost permutată, de

închisoare pe 15 ani. N-aș putea să gândesc așa ceva, și cu siguranță nu este dorința lor.

De aceea, eu cred că reîntoarcerea la comisie și găsirea unei soluții, chiar o sugerare pentru a primi un ordin național al României, este mai benefică pentru eroii rămași în viață decât lipsa unor drepturi și, eventual, niște drepturi pentru urmași pe care prezentul proiect de lege le sugerează. Vă mulțumesc.