„Avem nevoie de un front comun societate-stat pentru diminuarea violenței împotriva femeilor”
Am făcut recent un apel public la societatea civilă și instituțiile statului să coopereze în vederea diminuării fenomenului violenței în familie, cu ocazia Zilei internaționale pentru eliminarea violenței împotriva femeii, marcată anual în întreaga lume, în 25 noiembrie. Cu acest prilej, am amintit că, din nefericire, numărul cazurilor de violență în familie a crescut alarmant în ultimii ani, numai anul trecut fiind înregistrate oficial 14.376 de cazuri, din care 9 cazuri s-au soldat cu decesul victimei, mai multe decât în 2011, când au fost 12.205 cazuri și tot 9 decese. Amploarea fenomenului s-a manifestat și la nivelul județului Maramureș, unde, conform unui răspuns pe care l-am primit la o interpelare adresată ministrului muncii, s-au înregistrat 421 de cazuri și două decese, față de 2011, când au fost doar 366 de cazuri și niciun deces.
Este evident că nicio româncă nu trebuie să fie traumatizată de partenerul ei de viață, indiferent de cauzele care ar putea genera aceste reacții anormale. Din păcate, româncele nu știu să își apere interesele și încă nu au mentalitatea de a înțelege că singurele care au vreun drept asupra vieții lor sunt ele însele. Datele statistice indică faptul că o proporție covârșitoare din cazurile de violență în familie sunt trecute sub tăcere de către femei, care nu fac astfel decât să încurajeze proliferarea acestui fenomen. Dorim ca femeile să conștientizeze că pot diminua cazurile de violență domestică prin implicare, nu prin tăcere.
Un recent document primit de la Ministerul Justiției confirmă îngrijorarea pe care a semnalat-o din punctul de vedere al ordinelor de protecție. Chiar dacă reprezintă un început, modificarea Legii nr. 217/2003 nu a condus la suficienta încurajare a potențialelor beneficiare de a-și cere drepturile. Numărul de 1.206 cauze pentru care s-au solicitat ordine de protecție constituie o cifră într-adevăr alarmantă, având în vedere că aceasta nu reflectă adevărata dimensiune a fenomenului violenței în familie, respectiv numărul real de femei care ar fi trebuit să solicite aceste ordine de protecție. Sunt curioasă să aflu ce motive au fost invocate de către instanțele de judecată pentru respingerea a aproape 800 de cereri formulate în acest sens, mai ales că fenomenul violenței se manifestă nu doar în familiile din mediul rural sau cu o pregătire precară, ci sunt frecvente din ce în ce mai mult și în mediul urban, respectiv în familii peste medie din punct de vedere intelectual.
Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluția nr. 54/134 din 17 decembrie 1999, data de 25 noiembrie drept Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și a invitat guvernele, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze activități menite să trezească conștiința publică în fața acestor probleme. Violența împotriva femeilor și fetelor este tot mai mult
recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase și urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colț al lumii, efectul real și dăunător pe care violența îl are asupra femeilor împiedică drumul spre dezvoltare, pace și egalitatea de șanse. Comunitatea internațională și societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanțe atenuante pentru violența împotriva femeilor și fetelor: când are loc, aceasta este de fiecare dată o încălcare a drepturilor lor, este un act criminal și este un lucru inacceptabil.
„Bugetul pentru anul viitor, construit pragmatic și echilibrat”
Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator au susținut Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2014, apreciind că Executivul a depus toate eforturile necesare pentru a corela împărțirea banilor cu nevoile administrativsociale ale României.
Știm cu toții că traversăm o perioadă mai puțin fastă din punctul de vedere al încasărilor la bugetul de stat, acesta fiind principalul motiv pentru care bugetul statului aferent anului 2014 nu permite majorări substanțiale ale veniturilor populației. Cu toate acestea, creșterile prognozate pentru anul viitor vor afecta pozitiv o serie de categorii defavorizate ale populației României. Mă refer îndeosebi la creșterea salariului minim pe economie, la majorarea pensiilor în raport cu rata inflației sau la mărirea salarială de 10% pentru profesorii debutanți și bursa specială ce se va acorda medicilor rezidenți. Aceste creșteri sunt extrem de benefice pentru o serie de români pentru care fiecare leuț contează, oameni confruntați în prezent cu dificultăți majore în a-și susține decent cheltuielile lunare.
Parlamentarii Partidului Conservator apreciază construcția bugetară pe anul 2014 ca fiind una echilibrată, realistă, bazată pe o progresie pragmatică, de optimism moderat. Suntem în asentimentul Guvernului, potrivit căruia este mai bine să adoptăm o politică fiscală cu pași mărunți, respectiv să urmărim sustenabilitatea măsurilor de creștere bugetară propuse, și abia în raport cu acestea să luăm alte măsuri pozitive pentru oameni, pentru creșterea nivelului de trai al românilor. Este important și faptul că avem premise pozitive în acest sens, mă refer aici la ultimul raport al Eurostat, care a relevat că România a înregistrat în trimestrul al III-lea din acest an cea mai puternică creștere economică din întreaga Uniune Europeană, de 1,6%, iar, în același timp, economia zonei euro a încetinit.
Când a ajuns la guvernare, USL s-a angajat să dea României un nou model de guvernare, competentă și eficientă, dar de a crea un nou model pentru societate, așezată pe repere morale, construită pe solidaritate, respect și toleranță. Este important ca românii să știe că responsabilitatea noastră a debutat prin a spune oamenilor adevărul despre starea națiunii, pentru a nu crea false așteptări. Este clar că lucrurile nu se puteau schimba peste noapte. După trei ani și jumătate de măsuri aberante ale fostelor guvernări pedeliste, care au distrus economia și au dus românii la disperare, va fi nevoie de cel puțin alți trei ani pentru ca rezultatele politicilor noastre publice, bugetare și guvernamentale să fie resimțite de fiecare român. În acest sens, Guvernul a propus un buget pentru anul 2014 realist, nu unul populist, și nu am promis mai mult decât suntem conștienți că vom putea realiza.
Guvernarea USL de până acum a arătat fără echivoc că agenda publică a fost construită pe problemele reale ale românilor. Am fost preocupați să reparăm nedreptățile făcute de guvernările anterioare unor segmente importante ale populației, precum: reîntregirea salariilor și a pensiilor, oamenii care și-au pierdut locurile de muncă, copiii merituoși fără bani de școală, cei care nu își mai pot plăti creditele, tinerii care termină facultatea și ajung șomeri pentru că posturile sunt blocate. Am făcut dreptate și vom continua să facem dreptate românilor.
Relansarea economică a României presupune și un nou model economic, bazat pe încurajarea inițiativei private, susținerea investițiilor și crearea de noi locuri de muncă. Noul model economic va avea ca rezultat dezvoltarea unui mediu de afaceri puternic, dezvoltarea clasei de mijloc și, implicit, reducerea inechităților sociale. Guvernarea USL va ava drept efect o societate care își respectă pensionarii, are grijă de copii și nu îi abandonează pe cei defavorizați. Vom crea un stat care își respectă contractul cu cetățenii plătitori de taxe și impozite. Avem nevoie de sisteme publice solide și funcționale, iar educația, sănătatea, ordinea publică, care reflectă gradul de civilizație și dezvoltare ale unei societăți, vor fi pentru noi domenii prioritare. Sunt convinsă că bugetul pentru anul 2014, alături de noul acord pentru atragerea fondurilor europene, în perioada de referință 2014–2020, vor fi pași importanți în vederea relansării economiei românești, dar și pentru creșterea calității vieții românilor.
*
„România are nevoie de mai multe femei în Parlament!”
Am participat la Forumul global al parlamentarelor, care s-a desfășurat recent la Parlamentul European de la Bruxelles, în delegația Parlamentului României prezentă la summitul anual al acestei organizații. Forumul global al femeilor din parlamente a reunit la această ediție 400 de femei din parlamentele din 100 de țări ale lumii, politicieni, activiști și alte personalități de nivel mondial.
Evenimentul a avut loc la 120 de ani de la introducerea dreptului de vot pentru femei, în 28 noiembrie 1893, când Noua Zeelandă a devenit primul stat din lume care a acordat dreptul femeilor de a vota în alegerile naționale. Pentru a marca acest eveniment, lucrările reuniunii femeilor parlamentar au avut drept principal scop promovarea accederii femeilor la cele mai înalte niveluri ale societății, prin folosirea forței colective și a capacității de mobilizare a celor peste 9.000 de parlamentari de sex feminin din întreaga lume.
Summitul de la Bruxelles a cuprins discursuri la nivel înalt, dezbateri și sesiuni plenare interactive, grupuri de lucru, ceremonii de atribuire pentru a onora anumite țări pentru eliminarea decalajului între femei și bărbați în politică etc. Problemele abordate au inclus întrebări și răspunsuri pe teme precum: „Remodelarea societății printr-o conducere de sex feminin”, „Femeile parlamentar, agenți ideali de schimbare?”, „Sănătatea și educația – problemele cele mai presante din lume?”, „Lacune sociale: cum se pot depăși inegalitățile care destramă societățile”, „Misiunea socială a femeilor parlamentar”, „Minoritățile în participarea politică” etc.
În mesajul cu care am participat la reuniunea femeilor parlamentar am atins câteva idei esențiale pentru progresul participării femeilor române pe scena politică, dar și unele aspecte care trebuie îmbunătățite din punct de vedere
legislativ. Consider că atât România, cât și celelalte țări din Uniunea Europeană trebuie să introducă în cel mai scurt timp o cotă obligatorie pe listele electorale, de minimum 40%, pentru a crește posibilitatea accederii femeilor în viața politică, dar și pe piața muncii.
Se știe că într-o democrație autentică, femeile participă la luarea deciziilor. Cred însă că România mai are de parcurs ceva timp până la instaurarea unei democrații autentice, însă la fel de adevărat este faptul că suntem deficitare în ceea ce privește coeziunea și solidaritatea. În mod evident, femeile așteaptă o schimbare din partea societății în ceea ce privește respectarea drepturilor lor și rezolvarea problemelor pe care le au. Aceste schimbări nu pot avea însă loc fără existența unei participări echilibrate a femeilor și bărbaților în politică. Femeile, deși reprezintă 51% din populația României, sunt reprezentate în politică doar în procent încă foarte redus. Un motiv ar fi faptul că, în general, femeile nu votează femei. Motivarea acestei atitudini este tristă, aceea că femeile aflate deja în politică nu au făcut mai nimic pentru a promova interesele româncelor. Această realitate este și o consecință a numărului redus al femeilor din politică, pentru că, în final, totul se reduce la vot, iar 10% din voturi nu asigură promovarea unei idei.
România are în prezent doar un procent de 11,5% femei în Parlament, capitol la care am făcut progrese consistente, de la 4,9% femei în prima legislatură de după 1989, dar totuși suntem departe de a fi reprezentate așa cum se cuvine și așa cum merităm. În același timp, procentul de reprezentare a femeilor în parlamentele statelor europene variază între 44,7% (Suedia) și 8,7% (Malta). De asemenea, conform statisticilor, în parlamentele naționale a 187 de țări femeile reprezintă în medie aproape 20% din totalul parlamentarilor, în timp ce în Europa (țările OSCE) procentul mediu este de 22%.
„Românii din Ucraina au nevoie de pașapoarte românești!”
În zona de sud a Ucrainei, pe malul drept al râului Tisa, există comunități încă foarte numeroase și compacte de români. Aceștia vorbesc limba română, respectă obiceiurile și tradițiile românești, omagiază toate sărbătorile importante ale României (Ziua Națională, sărbătorile religioase etc.). Foarte mulți dintre ei au dublă cetățenie, ucraineană și română. Cu toate acestea, populația românească de dincolo de Tisa se confruntă cu cel puțin două probleme majore.
În primul rând, spre deosebire de alți cetățeni străini care au și cetățenie română, spre exemplu cei din Republica Moldova, ucrainenii cu cetățenie română nu au pașaport românesc care să le faciliteze accesul liber în România.
În al doilea rând, pentru a intra în România, acești oameni trebuie să se adreseze Consulatului Român aflat la Cernăuți. Orașul Cernăuți este la o distanță de peste 300 kilometri depărtare de aceste zone populate de români. Astfel, fiecare persoană care dorește să călătorească în România, pentru a-și vizita rudele, spre exemplu, trebuie să străbată cel puțin două drumuri la Cernăuți, pentru depunerea documentelor și ridicarea acestora, iar perioada de acordare a vizei periodice durează între două și trei săptămâni. Din aceste motive,
cetățenii români din sud-vestul Ucrainei solicită MAE deschiderea unui nou punct consular în această zonă.
În încercarea de a rezolva doleanțele românilor din Ucraina, l-am rugat pe ministrul afacerilor externe să dispună deschiderea unui nou consulat în Ucraina, în zona locuită preponderent de cetățenii români. De asemenea, în documentul trimis conducerii MAE, am militat pentru o modificare urgentă a legislației, în sensul întocmirii de pașapoarte românești persoanelor cu cetățenie română din Ucraina. Sper din suflet ca solicitările românilor din Transcarpatia să fie agreate de către conducerea MAE, în așa fel încât să reușim să eliminăm discrepanțele existente în prezent și să-i facem cu adevărat pe aceștia să se simtă români.
*
„Statul român trebuie să facă mai mult pentru integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii”
Potrivit unui studiu de specialitate, doar circa 12% din cele aproape 700.000 de persoane cu dizabilități din România sunt angajate. Principalele cauze ale acestui procent extrem de redus, care ne plasează în subsolul unui clasament european pe tema respectivă, sunt pregătirea inadecvată și oferta redusă de locuri de muncă. Realitatea amintită este generată, între altele, de slaba informare privind posibilitățile existente pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități, precum și de oferta infimă de locuri de muncă alocate pentru această categorie socială defavorizată. Astfel de motive care stau la baza numărului redus de persoane cu dizabilități încadrate în piața muncii reprezintă și o preocupare a Comisiei Europene, capitolul amintit fiind un punct sensibil și în abordarea recentului acord de parteneriat asumat de România în vederea accesării fondurilor europene pentru perioada de referință 2014–2020.
Pe această temă, aștept răspuns la un document parlamentar din partea doamnei ministru al muncii. Este important ca oamenii să știe câte dintre persoanele adulte cu dizabilități sunt angajate, care este strategia ministerului de resort pentru creșterea ratei de ocupare a persoanelor cu dizabilități, dar și ce anume întreprinde concret statul român pentru copiii cu dizabilități din România care, din diverse motive, nu frecventează cursurile școlare.
*
## „Cine tolerează managementul defectuos practicat de conducerea DSVSA Maramureș?”
Vă supun atenției o situație extrem de îngrijorătoare pentru starea de sănătate a populației din Maramureș, de care s-ar face vinovată actuala conducere județeană a DSVSA. Potrivit numeroaselor semnale pe care le-am primit din partea locuitorilor municipiului Baia Mare, dar și din alte localități ale județului Maramureș, întărite de o serie de apariții în mass-media locală, responsabilii direcției din subordinea dumneavoastră se comportă abuziv și neconform cu cerințele activității pe care ar trebui să o desfășoare. Există numeroase indicii potrivit cărora Corpul de control al ANSVSA ar trebui să se deplaseze de urgență la Baia Mare pentru a verifica disfuncționalitățile semnalate, probleme de care ar fi direct răspunzător directorul Vasile Pop.
Între cazurile relatate de populație și presă aș aminti doar câteva. Primul este închiderea circumscripției sanitarveterinară din Piața Izvoarele, cea mai mare piață din Baia
Mare, după 30 de ani de funcționare neîntreruptă. Din cauza acestei măsuri abuzive, în piața amintită nu mai există un inspector veterinar care să certifice calitatea produselor, nu se mai fac probele necesare verificării sanitar-veterinare a cărnii, laptelui etc., iar oamenii se tem, efectiv, să mai cumpere alimentele de strictă necesitate. Mai mult, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a făcut o solicitare către DSVSA Maramureș să prezinte un raport față de anumite probleme care lezează populația în fața aleșilor locali. Conducerea instituției nu a dat însă curs invitației respective a municipalității, ignorând solicitarea care ar fi avut drept scop informarea comunității băimărene, referitoare la situația Pieței Izvoarele, precum și a altor reclamații ale oamenilor. În schimb, la o cerere similară, DSP Maramureș a prezentat informațiile cerute.
Un alt exemplu sugestiv este dispariția dispensarului veterinar din comuna Călinești, care ar trebui, teoretic, să deservească trei sate, respectiv Călinești, Cornești și Văleni, ajuns o adevărată ruină și lipsit de serviciile unui specialist. Mai mult, veterinarul care deservește în acte dispensarul de la Călinești, dar nu este niciodată de găsit, a fost acuzat de localnici că le-ar fi înregistrat la DSVSA Maramureș animale pe care nu le dețin. Locuitorii comunei Călinești mai susțin că doctorul veterinar al zonei este prea ocupat cu afaceri personale pentru a face vaccinurile la animale, așa că majoritatea cetățenilor apelează la veterinarul din Ocna Șugatag.
Șirul de fapte cutremurătoare pentru un om simplu nu se oprește însă aici. În comuna Oncești, o bătrânică a rămas efectiv fără ajutorul social pe care-l primea de ani de zile, deoarece veterinarul a înregistrat pe numele ei, la Direcția Sanitară Veterinară, nu mai puțin de șase vaci. Evident că pensionara în cauză nu deține nicio vacă în ogradă, iar în ultimii 20 de ani nu a avut niciodată mai mult de două vaci.
La cele amintite mai sus se adaugă numeroasele cazuri de îmbolnăviri din ultima perioadă din județul Maramureș, afecțiunile de toxiinfecție alimentară fiind la ordinea zilei și la scară largă, zeci de situații de îmbolnăviri fiind înregistrate chiar în urma unor petreceri organizate de personalități aflate la conducerea unor instituții importante din județ. În urma unui astfel de eveniment, Spitalul de Boli Infecțioase din Baia Mare a primit 45 de pacienți, 42 de adulți și trei copii, care au prezentat toxiinfecții alimentare.
Mă opresc deocamdată aici cu exemplele, în speranța că ele sunt sugestive pentru a vă forma o imagine asupra situației, în cazul în care nu aveați cunoștință despre ceea ce se întâmplă în Maramureș. De altfel, am solicitat oficial conducerii ANSVSA să dispună cât mai urgent o acțiune de verificare, mai exact să trimită corpul de control al instituției la DSVSA Maramureș, pentru a investiga problemele amintite. Aștept cu mare interes ca organismele abilitate să își facă datoria.
*
„Exodul romilor români în Europa trebuie oprit!”
Conform informațiilor furnizate de mass-media, nu există țară din Europa care să nu fi avut (sau are și în prezent) în ultimii ani tabere ilegale de romi nomazi, cetățeni români, care, fără adăpost fiind, s-au aciuat ca termitele peste tot, spre disperarea autorităților locale și a guvernelor. Din informațiile apărute în presă rezultă că pe parcursul ultimilor trei ani, cel puțin, numeroși romi nomazi din România au fost
evacuați din aceste tabere ilegale desființate în Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, dar și în alte state europene, până în îndepărtata Norvegie. S-au vehiculat ipoteze dramatice privind sutele de romi proveniți din România, care au rămas efectiv pe drumuri, fapt care a condus implicit la creșterea numărului cerșetorilor și a infracțiunilor produse de români, pentru că ei dețin acte de identitate emise de autoritățile românești în toate țările Uniunii Europene.
Din păcate există încă o situație de respingere a aderării României la Spațiul Schengen, tocmai din cauza problemei încă nerezolvate a invaziei romilor. De asemenea, apropiata liberalizare a pieței muncii pentru cetățenii români și bulgari în țările din Uniunea Europeană, prevăzută a avea loc la începutul anului viitor, contribuie în mod covârșitor la un nou val de antipatie la adresa României, tocmai din același motiv: teama Europei de un aflux considerabil al romilor.
În aceste condiții, este de așteptat răspunsul ministrului afacerilor externe la câteva întrebări fundamentale pe care i le-am adresat, și anume dacă are MAE o situație oficială sau neoficială referitoare la numărul romilor nomazi, cetățeni români care au fost expulzați în urma desființării taberelor ilegale din Europa, în ultimul an, și, de asemenea, care sunt acțiunile misiunilor diplomatice ale MAE pentru prevenirea exodului masiv de romi din România spre țările europene.
*
„Umilințele studenților de nota 10 din România trebuie să înceteze!”
Sistemul educațional din România este încă dominat de nedreptăți și aspecte triste, din păcate. Astfel se întâmplă că unii studenți eminamente eminenți sunt tratați cu dispreț în învățământul universitar românesc. Este și cazul Iuliei Man, din Baia Mare, studentă eminentă a Universității BabeșBolyai din Cluj-Napoca, unul dintre cele mai importante centre universitare din țară. Este remarcabil că tânăra a terminat anul II la Facultatea de Științe Politice din cadrul UBB cu media 10, în condițiile în care facultatea amintită este cea mai bună facultate de acest fel din țară.
Ajunsă acum în anul III, Iulia Man este obligată de regulamentul universitar să își plătească taxa, deși este șefa de an a grupei ei, precum și singurul student care a depus dosarul pentru bursa de merit, aceasta în condițiile în care pe parcursul celor două semestre ale anului II, Iulia Man a obținut nota 10 la fiecare materie și fără a se prezenta la nicio mărire.
Consider că statele europene cu învățământ universitar de calitate își protejează studenții foarte buni, care îi reprezintă la cel mai înalt nivel. La noi însă, situația este total inversă, adică nu acordăm niciun fel de facilitate studenților excepționali. În aceste condiții, cred că nu mai trebuie să ne mirăm foarte tare că România nu are o universitate în primele 100 ale Europei și că foarte mulți dintre absolvenții liceelor autohtone se înscriu din start la facultăți din afară.
Iulia Man este un exemplu din alte sute în care studenți cu media 10 sunt puși să plătească taxe de studiu deoarece facultățile nu au suficiente locuri la buget. Tânăra este afectată, evident, de acest fapt, atât în plan financiar, cât și psihologic, deoarece nu își poate imagina că muncind, învățând și fiind sârguincioasă poate să fie victima unui sistem educațional bolnav, așa cum singură îl denumește.
Având în vedere cele relatate, am înaintat o interpelare ministrului educației, în care l-am întrebat ce are de gând să facă pentru corectarea acestor anomalii din sistemul de învățământ universitar și, punctual, ce poziție are Ministerul Educației referitor la cazul Iulia Man. Deși au trecut aproape trei luni de la depunerea interpelării, ministrul Pricopie încă nu a catadicsit să îmi trimită răspunsul, deși avea obligația legală să-l emită în termen de 30 de zile. Probabil că este un răspuns greu de dat, la care ministrul ar fi mai bine să spună „no comment”.
*
„Programul «Laptele și cornul» trebuie modernizat!”
Ultimele informații apărute în presă arată că în foarte multe județe din țară aproape jumătate din produsele alimentare pe care elevii le primesc în cadrul Programului guvernamental „Laptele și cornul” sunt aruncate la coș sau ajung hrană la porci. Mai mult, anumiți responsabili din învățământ susțin că toate programele prin care copiii primesc la școală alimente ar trebui unificate, iar fondurile respective să fie alocate direct școlilor, care să hotărască modul de cheltuire a lor, în funcție de specificul local. Copiii s-au cam săturat de Programul „Lapte și corn”, deoarece este neplăcut să primești în fiecare zi același lucru, timp de ani de zile, iar la un moment dat chiar apare o fobie pentru acest lucru.
Pe această temă, am adresat un document parlamentar ministrului educației, prin care am cerut detalii despre intențiile ministerului de resort pentru a identifica și alte soluții pentru alimentația sănătoasă a copiilor, precum și dacă are în vedere înlocuirea laptelui și a cornului oferite în prezent în școli.
În opinia mea, statul român trebuie să acorde o mai mare atenție educației și în special pregătirii copiilor, care constituie viitorul națiunii. La fel ca și în cazul programelor școlare – care au evident nevoie de o îmbunătățire, deoarece nu putem rămâne la stadiul de pregătire robotică a copiilor –, așa cred că trebuie să facem mai mult și pentru alimentația elevilor. Iar dacă tot nu reușim să găsim soluții pentru ca educația să primească o alocare bugetară de 6% din PIB, măcar să ne străduim să găsim alternative pentru ca elevii să vină cu drag la școală. Astfel, vom reuși să diminuăm și fenomenele alarmante ale absenteismului și abandonului școlar, care ne plasează pe nedorite locuri codașe în Europa.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.