Ovidiu Cristian Iane

## „Avem oameni, nu handicapați”

Li se spune nonșalant handicapați, întotdeauna, fie cu milă, fie cu teama celui care își scuipă în sân, fie cu nepăsarea tipică a omului ușurat că nu are astfel de probleme.

Pentru restul, cei așa-zis sănătoși, handicapații reprezintă, nu de puține ori, o parte complet nefolositoare sau inutilă a societății.

Cu toții știm că există, știm că oricând am putea deveni și noi asemenea lor, dar preferăm să ne punem mâna la ochi sau să ignorăm cu bună știință.

Cu toate acestea, ei există și fac parte, alături de noi, din societatea în care trăim.

„Corect politic”, i-am putea numi persoane cu dizabilități.

„Dizabilitate – s.f. stare fizică, psihică sau mentală care limitează unei persoane deplasarea, activitatea, receptarea. • scris și disabilitate. pl. -ăți.”, conform Dicționarului explicativ al limbii române.

Însă, dacă observăm realitatea, vom vedea că termenul fie este prea puțin uzitat, fie nu este luat în calcul, fie este prea puțin cunoscut.

De ani de zile s-a „împământenit”, din lipsă de sensibilitate sau din ignoranță, termenul de „handicapat”, devenit marcă nefericită. O ștampilă pe care o aplicăm mult prea rapid și fără prea multe scrupule.

„Handicap, handicapuri – s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. handicap.

Handicapuri – s.n. 1) (în competițiile sportive) Avantaj acordat unui concurent mai slab (pentru a egala șansele de câștig). 2) (în competițiile sportive) Diferență (mare) de puncte dintre echipa învingătoare și cea învinsă. 3) Piedică în desfășurarea unei activități; dezavantaj. 4) fig. Stare de inferioritate (fizică sau morală). /<engl., fr. handicap”, conform Dicționarului explicativ al limbii române.

Oricum, indiferent de termenul folosit, problema este mai complexă și nu se rezolvă așa.

Nimeni nu vrea să transforme realitatea acestor persoane într-un tablou fericit, în culori ușoare și vesele. În același timp, consider că ele trebuie să beneficieze de aceleași drepturi precum orice alt cetățean al acestei țări și al acestei lumi.

Articolul 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că: „Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.” Articolul 26 prevede că „Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității”, în plus, articolul 21 interzice orice discriminare pe motiv de handicap.

Strategia Europeană 2010–2020 oferă persoanelor cu handicap capacitatea de a se bucura de drepturi depline și de participare la viața socială și economică europeană, axându-se pe eliminarea barierelor în opt domenii de acțiune principale: accesibilitate, participare, egalitate, ocuparea forței de muncă, educație și formare, protecție socială, sănătate și acțiune externă.