Gheorghe Dragomir

„Aveți încredere în ministrul Eugen Nicolăescu. 2013 este anul schimbărilor radicale în sănătate”

Dezvoltarea sectorului prespitalicesc, prin sprijinirea medicinei de familie și a celei de specialitate, descurajarea internărilor nejustificate sau fictive, salarizarea medicilor după performanță și responsabilitate, precum și rezolvarea crizei citostaticelor sunt doar câteva dintre prioritățile mandatului actual al ministrului sănătății, Eugen Nicolăescu.

Acestea sunt câteva dintre măsurile de mult timp așteptate atât de pacienți, cât și de personalul medical, și ar putea reprezenta pași importanți în direcția unei reforme autentice. Spre exemplu, este o idee foarte bună excluderea medicilor din sistemul bugetar, unde nici măcar nu aveau ce să caute de la bun început. Consider că este nu numai firesc, ci și cu mult mai motivant ca aceștia să câștige în funcție de propria performanță și muncă, în baza unor contracte individuale încheiate cu unitățile spitalicești, contracte care să prevadă criterii stricte de evaluare.

Cu alte cuvinte, 2013 se dorește a fi anul schimbărilor radicale în sistemul sanitar. Nimeni nu spune că, odată cu noul sistem, corupția din sănătate va dispărea complet, deși asta ne dorim. Dar este un prim pas în această direcție, pas pe care noi, liberalii, în frunte cu ministrul Eugen Nicolăescu, ni l-am asumat prin Programul de guvernare. Pe de altă parte, reforma se va face pentru pacienți, și nu sub presiunea politicului sau în slujba unor grupuri de interese care parazitează sistemul de sănătate de mai bine de 20 de ani.

Din păcate, nu pot să nu observ că, în ultima perioadă de timp, asistăm cu toții la o serie de atacuri, diversiuni și campanii de presă agresive din partea celor care nu doresc o reformă reală a sănătății sau, altfel spus, din partea bocitoarelor... de dreapta ale capitalismului. Recunosc că, oricât am încercat, nu am reușit să înțeleg nicio clipă de unde vine această vehemență de a critica mereu, indiferent cât de benefică este ideea promovată de ministrul liberal al sănătății.

De fapt, cei care atacă inițiativele Ministerului Sănătății nu vor reformă. Probabil închiderea abuzivă, fără discernământ și fără logică, a spitalelor de către reformiștii Traian Băsescu și Emil Boc a fost un lucru bun în accepțiunea nostalgicilor guvernării portocalii, atunci când zeci de mii de locuitori arondați unităților spitalicești respective au rămas fără servicii medicale. Oare reducerea numărului personalului medical în numele unei așa-zise reforme a sistemului sanitar a constituit altceva decât un dezastru? Dar nefinanțarea cronică a unităților sanitare? Un raport al Comisiei Europene, dat publicității la finele anului trecut la Bruxelles, releva faptul că România a rămas în perioada guvernării portocalii ultima din Europa în ceea ce privește sănătatea publică și siguranța pacienților din spitale și clinici. România era arătată, la data respectivă, cu degetul pentru că, alături de Grecia, se afla printre statele UE care au implementat cele mai puține dintre cele 13 acțiuni incluse în această recomandare a Consiliului din 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale.