„Avizul consultativ al Curții Constituționale privind Proiectul de revizuire a Constituției României nu poate opri războiul purtat de PDL împotriva corupției”
Într-una dintre intervențiile anterioare punctam necesitatea revizuirii actualei Constituții și salutam în același timp proiectul de modificare susținut de președintele Traian Băsescu. Între timp, Curtea Constituțională, chemată să se pronunțe pe acest proiect de revizuire, a emis câteva puncte de vedere care sunt în unele cazuri cel puțin îndoielnice în ce privește baza lor justificativă.
Unul dintre acestea este cel privitor la restrângerea drastică a imunității parlamentare și ministeriale. Curtea Constituțională susține că această restrângere nu respectă limitele revizuirii Constituției prevăzute de articolul 152. Însă în 2003, atunci când a fost vorba de a reduce imunitatea parlamentarilor, aceștia putând fi odată cu acea revizuire trimiși în judecată fără acordul prin vot al Parlamentului, argumentul invocării articolului 152 nu a existat. Această inconsecvență ne ridică așadar multe semne de întrebare privind opinia formulată de Curte. Chiar dacă este doar un punct de vedere al acesteia, fiind vorba de o consultare, totuși, dată fiind greutatea acestei instituții, el trebuie analizat cu cea mai mare atenție. Personal nu vreau să pun la îndoială verticalitatea acestei opinii formulate de Curte, însă există și această părere a unor colegi de ai mei, cum ar fi remarca domnului Cristian Preda, care susține că nu e exclus ca structura Curții să fi analizat cu ochii la sondaje și să vrea să facă un cadou USL.
O altă opinie a Curții Constituționale este aceea că „eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituție, potrivit căreia «Caracterul licit al dobândirii se prezumă», este neconstituțională deoarece are ca efect suprimarea unei garanții a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituție”. Toate acestea se află în contradicție cu opiniile unor reprezentanți ai altor state pentru care dreptul la proprietate este un drept fundamental. Este cazul ambasadorului SUA la București, Mark Gitenstein, care a declarat recent că o problemă-cheie a României este tocmai faptul că se prezumă în Constituție că toate proprietățile sunt dobândite licit, prevedere inexistentă în cazul SUA, și că atât Legea fundamentală, cât și drepturile omului „Nu sunt o licență pentru a fura”. Or, proiectul de revizuire dorește să elimine acest aspect. De aceea, premierul Emil Boc a ținut zilele trecute să menționeze că acest punct de vedere al Curții este doar o bătălie pierdută, nu și întreg războiul. Odată ce proiectul va ajunge în Parlament, acesta va ține cont de punctul de vedere al Curții, însă eu și colegii mei din PDL vom continua această luptă și ne vom concentra toată atenția spre găsirea acelor pasaje care pot fi astfel amendate încât să permită confiscarea averilor dobândite ilicit și descurajarea și eradicarea fenomenului îmbogățirii prin acte de corupție.
Este adevărat că un război nu se câștigă ușor, cu atât mai mult cu cât este vorba de un război de lungă durată, pe care
PDL îl duce împotriva corupției și a sistemelor de protejare a intereselor personale care au prins rădăcini adânci în perioada guvernărilor PSD și PNL, actualii actori ai USL. Este timpul ca în România să dispară echivalența între dreptul la proprietate și actul sustragerii, prin care se acumulează bogăție pe seama unor operațiuni ilegale, prin mijloace corupte.
*
„Obsesiile autonomiste nu se înscriu pe agenda de reformă administrativă a României”
Tema regionalizării este mult prea importantă pentru reforma administrativă a statului și modernizarea lui și este regretabil faptul că o lăsăm strivită de interese politicianiste etnice.
Varianta UDMR de regionalizare implică constituirea a 16 regiuni și a 5 macroregiuni de dezvoltare, cele trei județe cu populație predominant maghiară – Harghita, Covasna și Mureș – urmând să formeze o regiune, corespunzătoare așanumitului „Ținut Secuiesc”. Acest ținut, luat ca întreg, nu există ca entitate juridică, nu există o structură cu drapel, parlament local, autonomie financiar-economică și politică sau guvernare locală. Drept urmare, cererea de constituire a unei regiuni cu statut special de autonomie, după modelul Tirolului de Sud, compusă din județele Harghita–Covasna–Mureș este absurdă. Ținutul Secuiesc este o regiune tradițională, dar acest lucru nu este suficient pentru acordarea unui statut administrativ.
Readucerea în atenția publică a ideii de autonomie pe criterii etnice nu se mai potrivește timpurilor pe care le trăim, iar incitările la nesupunere civică și violență nu-și au locul. Este absurd și iresponsabil ca în secolul XXI să se facă o „strigare la arme”! România are o legislație extrem de tolerantă și protectoare cu minoritățile. Dincolo de aceste aspecte, interesul național nu este negociabil. În județele Covasna, Harghita și Mureș, în jurul cărora s-au aprins discuțiile politice, trăiesc nu doar etnici maghiari, ci și aproape 400.000 de români, ale căror interese, valori și tradiții trebuie să fie, de asemenea, corect reprezentate.
Lăsând la o parte pornirile separatiste potrivite pentru alte vremuri, propunerea UDMR privind reîmpărțirea administrativ-teritorială a țării nu este fezabilă din alte două motive: pe de o parte, numărul prea mare de regiuni (regionalizarea României în 16 regiuni înseamnă o fragmentare excesivă a teritoriului țării, iar regiunile ar fi prea mici pentru a permite proiecte de anvergură) și, pe de altă parte, discrepanțele uriașe care vor apărea între nivelurile de dezvoltare economică ale regiunilor nou-create (vom avea regiuni foarte sărace, precum Giurgiu – Teleorman, și regiuni foarte bogate, ca Arad – Timișoara – Caraș-Severin sau Sibiu – Brașov).
Opoziția a venit și ea cu un proiect alternativ de regionalizare, din care însă lipsește esența – ideea de reformă. Varianta USL de reorganizare administrativteritorială nu vrea să supere pe nimeni, de aceea nu schimbă nimic. Păstrează județele, dar propune unirea acestora în noi structuri administrative, corespunzătoare celor 8 regiuni de dezvoltare și, în plus, propune înființarea de noi instituții. Rezultatul: costuri mai mare ale actului administrativ, birocrație mai densă, timp de execuție a proiectului care s-ar întinde până în 2016 etc. E timpul să terminăm cu jumătățile de măsură și să ne vedem de interesul național, care ne cere unități administrative mai mari, capabile să gestioneze singure fonduri europene și să dezvolte proiecte integrate, în locul proiectelor mici, izolate și cu impact limitat la nivel local.
PDL propune o soluție limpede și eficientă, cea mai rentabilă din punct de vedere al resurselor și timpului ce trebuie investite pentru a fi pusă în practică. Reorganizarea administrativ-teritorială a României în 8 județe mari, cu personalitate juridică, este varianta optimă pentru reforma administrativă atât de necesară. Aceasta corespunde cerințelor europene, respectă principiile moderne ale administrației publice, precum descentralizarea și autonomia locală, și sunt convins că va duce la o debirocratizare a actului administrativ și la o mai bună absorbție a fondurilor structurale. Cele 8 regiuni de dezvoltare există deja în nomenclatorul UE, lipsind doar personalitatea juridică și competențele necesare derulării programelor cu asistență financiară europeană.
Comunitatea maghiară va avea de câștigat de pe urma regionalizării, la fel ca toți românii, de aceea lobby-ul intens practicat în țară și în afara ei în favoarea ideii de autonomie pe criterii etnice este contraproductiv pentru toate părțile. Reforma este necesară și trebuie realizată înaintea alegerilor locale din 2012, astfel încât acestea să se desfășoare potrivit noii împărțiri administrativ-teritoriale. Nu există motive pentru ca subiectul reorganizării pe regiuni „să fie repede stins”, „să lăsăm totul și să revenim mai târziu, peste un an, peste o jumătate de an”, așa cum au propus lideri UDMR. Îi rog, pe această cale, atât pe colegii din UDMR, cât și pe cei din opoziție să nu mai vină cu cereri absurde, care nu fac altceva decât să țină în loc modernizarea României.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.