Luminița Iordache

Ba e periculos, întrebați-i pe cei care au făcut-o. Domnule președinte de ședință, Stimați colegi, Stimate colege,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „O lume nebună, nebună, nebună”, în care cred că ne regăsim cu toții.

Dacă citim titlul și facem o pauză, ne putem gândi la ce oare se referă, și sigur că titlul ne duce cu gândul la un film turnat mai demult, sau la o piesă de teatru, sau la o glumă, o glumă obișnuită și, poate, de ce nu, la o glumă proastă.

Dar eu nu m-am gândit la o glumă, nici măcar la un banc sau o snoavă, ceva, m-am gândit să traduc în câteva cuvinte simple vremurile pe care le trăim. Te uiți în jur și nu te lămurești. Ce se întâmplă cu adevărat? Trăim o vreme normală cu oameni normali, între oameni normali? Noi suntem normali sau cei de lângă noi nu sunt normali? Sau totul invers sau pe dos?

Poți să te uiți în jur și să ai senzația că totul în jurul tău e perfect, așa cum ne-am închipui sau cum ne-am dori? Sau totul e o închipuire și nu știm niciunul dintre noi care e adevărul sau care e minciuna! Cine are dreptate dintre toți cei care se erijează în apărătorii tuturor lucrurilor normale și poate niciunul dintre ei nu e conștient că nici el măcar nu e normal?

Și în lumea asta nebună nu știi nici măcar cine e mincinos sau cine nu, cine e sănătos și cine e bolnav. Stai și te întrebi: oare cine din opoziție crede cu adevărat că are dreptul să arunce primul cu piatra? Cine poate face opoziție? Critică o lege la care nici măcar nu s-au aplecat un minut asupra ei. Critică un vot dat de cei ce stau în sală la dezbateri, iar ei pleacă dezinvolți la o bere sau la o întâlnire de afaceri. Te uiți apoi cu câtă nonșalanță părăsesc sala de ședințe, tocmai ca să poată apoi găsi motive de atac. Te uiți la ei și îi vezi când armele lor se întorc chiar împotrivă-le și apoi o face fiecare pe lupul moralist...

Chiar, lor cine le ia din leafă?

Stai și te întrebi dacă tot din lumea asta nebună fac parte și sindicaliștii sau, mă rog, șefii lor, care ba sunt cu puterea, ba sunt cu opoziția, după caz, ba vor să nu-și declare averile, că, de, ei nu trebuie să dea socoteală nimănui, că ei dispun de banii celor ce muncesc, și nu de banii „deștepților”. Și tot ei, sindicaliștii, le spun celor care i-au ales că sunt cei mai sfinți, că nici usturoi nu au mâncat și nici gura nu le miroase, dar dau cu subsemnatul alături de Vântu. Dacă ar putea săracul muncitor să știe cu adevărat ce bani învârt ei în lumea asta nebună...!

Și mai stai și vezi că din lumea asta fac parte și doctorii, care ne amenință că lasă bolnavii în paza celei cu coasa, că nu le mai ajung banii și pleacă unde văd cu ochii... Dar nu se gândesc că noi, toți cei care, de altfel, ne confruntăm și noi cu nebunia asta, le-am suportat din taxe și impozite școala asta românească pe care au absolvit-o cu mândrie, și vor să plece aiurea, să aibă grijă de alt bolnav, care oricum nu-i va mai pune plicul în buzunar, și dacă treci în cont și lucrul ăsta, parcă la sfârșit de lună tot atât câștigă, dar cum să aibă grija de sănătatea amărâtului din țara lui?