Vasile Popeangă

„Bani de furat sunt, de pensii și salarii nu-s!”

Dacă am fi de pe altă planetă și i-am auzi pe cei j’de mii de meșteri mari, calfe și zidari ai puterii actuale văicărindu-se și tăvălindu-se pe jos cum că e vai de ei că n-au bani și, implicit, vai de țară și popor, mai că ne-ar lăsa sensibila noastră inimă să-i credem – _parole d’honneur_ ! Însă cum avem ghinionul să trăim alături de ei, în România, e ușor de ghicit că mai degrabă dai, cum zice românul, izmene pe călător decât crezare celor care cică se fac că guvernează ceea ce, îndeobște, e cunoscută ca fiind patria noastră... În plus, nu își aduce aminte cineva că este scris în fișa postului vreunui ministru, a premierului de la Palatul Victoria ori a celui de la Palatul Cotroceni, că vreunul dintre antepomeniți trebuie să stea moț în vârful patului și să aștepte să plouă cu bani peste prețioasa-i făptură, apoi, când crede el că l-a „plouat” destul, să distribuie „grosul” la trepădușii care abia așteaptă să-și îngrașe conturile și care-i vor fi recunoscători în campaniile electorale ce vor să vie, iar dacă mai rămâne ceva, să distribuie cu multă precauție și parcimonie (că doar e criză, nu?) niște firimituri cu care să facă niscaiva treabă din cea pentru care a jurat că o să fie ca zmeul, nu ca șoricelul mort de frică între colții mâței...

Din păcate, puterea actuală nu numai că se face că a uitat care este scopul real al existenței ei pe lume, dar refuză cu obstinație orice discuție pe această temă! De exemplu, miniștrii au uitat că rolul lor în funcție este să facă rost de banii pentru buna funcționare a treburilor pe care le păstoresc și să gospodărească înțelept (o, ce cuvânt necunoscut multor PDL-iști de frunte ai țării!) fiecare sfanț din bugetul pe care îl au moca la dispoziție. Rolul lor nu e doar acela de a primi bani de la buget și a da cu ei de-a dura după cum au ei (sau stăpânii lor) chef, ci de a cârmui bucăți de activitate la nivel național.

Astfel, ministrul educației a uitat că educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale. Viziunea (sau poate mai bine zis _vedenia)_ domnului Funeriu despre educație nu e crearea unui om mai bun, competitiv pe piața muncii sau a culturii, ci cum să facă să taie salariile, să dea din personal afară, să închidă școli și să demonstreze cu tot dinadinsul că școala românească scoate tâmpiți!

Domnule Funeriu,

Dacă ați fi fost ministru în Franța, cu o astfel de mentalitate și un astfel de mod de lucru, erați scalpat în prima jumătate de oră și băgat la pușcărie înainte de sfârșitul primei zile de muncă! Ce a scos din dumneavoastră Apusul, dacă acestea sunt rezultatele activității prestate?

Copii ce merg iarna 8-10-12 kilometri, prin ger și nămeți, ca să învețe într-o școală în care e mai frig ca afară, deoarece școala cea nouă din satul lor s-a renovat apoi s-a închis, copii ce nu beneficiază de o toaletă civilizată și care nu au apoi nici măcar apă cu care să-și spele mâinile, copii ce sunt retrași de la școli, întrucât părinții lor nu mai au condiții să îi mai întrețină, câțiva ani, la învățătură, copii cărora se chinuiesc să le predea unele materii niște inși necalificați, aproape la fel de știutori de carte precum cei cărora se fac că le predau, citind cuvânt cu cuvânt din niște manuale în care, din păcate, greșelile nu sunt niște rarități, copii discriminați de condițiile proaste oferite cu larghețe de către ministrul Funeriu!