Dan Ștefan Motreanu

„Bani de la buget pentru a afla cine a fost Tamara Dobrin!”

În aceste zile, o informație și-a făcut loc cu mare greutate în presă: arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului (CICM – un ONG fondat de fostul conducător al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, schimbat din funcție de premierul Emil Boc pentru că nu avea carnet de partid portocaliu – n.a.) a descoperit locul unde sunt îngropate rămășițele pământești ale marelui filosof Mircea Vulcănescu. Pentru a finaliza cercetările, acest ONG are nevoie de 1.500 de euro, acesta fiind costul săpăturilor din zona Râpa Robilor de lângă Penitenciarul

Aiud, locul unde a fost exterminată o parte a elitei României interbelice. Am mai aflat că zeci de persoane și-au oferit sprijinul financiar pentru această acțiune, ceea ce mi se pare în egală măsură normal, fiind vorba de un ONG, și moral, fiind vorba de un demers practic în activitatea de investigare a crimelor comunismului.

Dacă pot considera această acțiune drept normală și morală, la polul opus pot cataloga activitatea IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), organism care funcționează sub egida Guvernului României și care este finanțat cu bani de la bugetul de stat.

În primul rând, se impun mai multe întrebări.

De ce o entitate specializată, plătită din bani publici, nu a efectuat aceste cercetări? Cum de este posibil ca unul dintre directorii IICCMER, mă refer la domnul Mihai Neamțu, să declare (recent) la un post de televiziune că „nu mai există urme la Aiud”, referindu-se la cercetările întreprinse de ONG-ul mai sus amintit? De ce nici măcar după ce s-a aflat despre rezultatul cercetărilor respectivului ONG, IICCMER nu a intervenit să sprijine un demers care de fapt ar fi intrat în fișa postului acestui organism plătit de la bugetul de stat?

Până să obțin un răspuns oficial la aceste întrebări, am dedus un răspuns studiind site-ul IICCMER. Iată pe ce se cheltuiesc banii de la buget de către conducătorii acestei instituții – care în fapt au primit o sinecură pentru acțiunea propagandistică a Palatului Cotroceni, și anume așa-zisa condamnare a comunismului.

Iată care sunt prioritățile IICCMER: organizarea unui simpozion pe tema „Istoria comunismului în educația românească”, organizarea unei caravane cinematografice care reprezintă „un complement al manualului de «Istorie a comunismului din România»” și urmărește edificarea spiritului civic, a reflexului etic și evaluarea și chestionarea cu instrumente moderne și pe baza dialogului a unei părți din istoria Europei și a României, ca parte integrantă a spațiului de cultură și civilizație european”.

Stimați domni plătiți din bani de la buget, astfel de acțiuni sunt de resortul Ministerului Educației, nu de resortul unui Institut de Investigare a Crimelor Comunismului.

Iar cireașa de pe tort pe care o găsim pe site-ul IICCMER o reprezintă un eseu intitulat „Cine a fost Tamara Dobrin?” și semnarea unui acord între institut și postul Radio Europa Liberă pentru achiziționarea unor înregistrări din toamna anului 1956 referitoare la Revoluția din Ungaria. Crede oare domnul Tismăneanu că românii sunt chiar așa de interesați să afle amănunte despre un personaj secund din nomenclatura PCR? Cred oare domnii Tismăneanu, Neamțu și Stanomir – cei trei conducători ai instituției – că mai important este să cheltuiască banul de la buget pentru ca românii să asculte – unde? – câteva zeci de minute de înregistrări din timpul evenimentelor din Ungaria din 1956, decât pentru descoperirea rămășițelor pământești ale unor reprezentanți ai elitei românești?