Neculai Rățoi

„Băsescu nu mai vrea încă o vilă, vrea o Constituție!” Ieșit-a, măre, tatăl PDL-iștilor cu semnalul că a dat startul la campania electorală de anul viitor, și nu oricum, ci reîncălzind ciorba și-așa acrită a revizuirii Constituției!

Este de speriat grandomania unui ins ce pune-n umbră chiar și megalomania ceaușistă, pe care nu-l mai încape nici măcar întâia lege a țării! Nu credea acest popor vreodată că o să aibă un astfel de conducător nici în coșmarurile sale cele mai rele, care să schimbe cea mai importantă lege după câțiva ani în care oricum a siluit Constituția cum a vrut, când și cum i-a convenit, mai ales de când și-a făcut acel grup de 5 obedienți băsiști de la Curtea Constituțională...

Ne amintim cum, la votarea ultimei Constituții, cea în vigoare și la ora actuală, PDL-iștii cu Băsescu-n frunte (pe vremea aia vajnic PD-ist și de stânga!), fugăreau oamenii pe stradă cu urna de vot, încercând chiar să forțeze mâna alegătorului să voteze în favoarea schimbării, în primul rând tocmai pentru că prevedea ce se respinge acum: garanta proprietatea, prezumând-o a fi licită până la proba contrarie. Acum, după cum recunoștea cu gura proprie, la un moment dat, probabil sub influența băuturilor alcoolice, nu mai vrea asta, vrea ca averile să nu mai fie prezumate licit, ci să se plece de la ideea că orice român e un hoț.

Ce nu înțelege însă Traian Cotrocean e alt aspect: că el însuși, ca primul român al țării, intră în această paradigmă, dând astfel semnalul de credibilizare a unei bănuieli care este de multă vreme înrădăcinată în mentalul colectiv: că averea pe care a făcut-o neamul Băsescu e rezultatul furtului și al corupției, fie că e amintită aici vila din Mihăileanu, fie că sunt evocate activități de pe vremea când chinuia de moarte cu prezența sa funcțiile de ministru ori de primar al Capitalei sau orice demnitate mai răsărită a avut, măcar din 1990 încoace, dacă nu cumva de și mai-nainte! Odată deschisă această cutie a Pandorei, după ce Băsescu va părăsi Cotroceniul, o să fie foarte interesant cum or să sune explicațiile date organelor competente ale statului, eliberate de sub tirania portocalie, referitoare la modul în care notariatul din Păunești s-a dovedit a fi mai mult decât profitabil și că, adăugat „vânzărilor anterioare”, este sursă de apartamente de lux și trai pe picior mare, la fel ca și o anumită bancă, după cum la fel de interesant va fi de aflat ce legături există între averea lui Mircea Băsescu și scandalurile în care numele acestuia este pronunțat cu din ce în ce mai mare frecvență.

Nu de mai puțină importanță or să fie explicațiile referitoare la averea personală – neprezumată a fi dobândită licit! – date de Elena Udrea, de Dorin Cocoș, de Radu Berceanu, de Adriean Videanu, de Cătălin Macovei, de Sorin Blejnar și alte nume care au ținut, de atâtea ori în acești ani, prima pagină a ziarelor din România și, uneori, chiar de peste hotare!

Totuși, este inexplicabilă logic hotărârea de tip sinucigaș a lui Traian Băsescu de a modifica o Constituție pe care oricum nu o respectă, și care încă îi este favorabilă în câteva puncte vitale pentru el, atât ca simplu cetățean, cât și ca demnitar al statului român. Dar a cere vreunui băsist, fie el și însuși băsistul numărul unu al neamului, să aibă vreo logică și oleacă de coerență în gândire și acțiune a devenit similar cu a cere lână de la broască și micșunele de la răchită...