Vasile Popeangă

## „Băsiștii fac glume electorale”

Poate că unii români, mai naivi, au crezut că măcar la europarlamentare băsiștii vor avea decența să stea mai pe margine. Deoarece, pe de-o parte, nici măcar oamenii care i-au votat nu se pot declara mulțumiți de modul în care au fost reprezentați de către portocalii la Bruxelles, iar pe de altă parte decența îți cere ca, atunci când faci rău propriei țări, să te retragi, măcar pentru o perioadă, ca să mai uite lumea ce-ai făcut...

N-avem însă ocazia să constatăm că decența este o caracteristică a băsiștilor. Poate și din pricina definiției, pentru că decență înseamnă respect pentru bunele moravuri, bună-cuviință sau pudoare. Și cum ai putea să spui că stai bine la capitolul bună-cuviință când, pierzând pe drum orice logică, țipi ca broasca-n gura șarpelui la urechile doamnei Merkel, ori ale doamnei Reding, sau ale lui Barroso, că propriul Parlament național (reprezentantul suprem al democrației) dă... lovituri de stat? Fază la care stă până și portarul de la IMGB cu gura căscată, mirându-se câta mai minciunile pot să înghită marile democrații occidentale, crezând tot soiul de otrăvuri picurate de băsiști în timpane. Cum Dumnezeu poți să ai pretenția că îți reprezinți bine țara când faci tot ce îți stă cu putință să o denigrezi!? Cum poți să

pretinzi că îți reprezinți bine țara când îl promovezi pe un extremist ca László Tökés ori când zbieri cât te țin bojocii în toate zările că s-a făcut o fraudă electorală de două milioane și jumătate de voturi!? Cum poți să te declari satisfăcut chiar tu, ca băsist, convins ori de conjunctură, când o ai colegă pe EBa, sursă permanentă de hohote, fie în România, fie peste hotare, ori de câte ori deschide gura!? De mirare cum, ca băsist care te crezi onest, nu ți se face frică de câte ori o vezi pe EBa ridicându-se să ia cuvântul, indiferent despre ce: salvarea balenelor sau denigrarea României...

Interesant a fost însă cum a reușit „fata luʼ tata” să adune peste o sută de mii de semnături, pe șest. Că n-a auzit – iar de văzut, și mai puțin – cineva că EBa ar fi ieșit cu hârtiuța și cu pixu-n mână la vânătoare de semnături. Partidele n-au dat niciun semn de colaborare. Atunci, cine a adunat acea sută de mii de semnături? Poate știu serviciile răspunsul...

După cum drăguț a fost că au reușit și PDL-iștii să sară pragul celor două sute de mii de semnături necesare. C-așa-i la partide: mii de oameni trebuie să adune două sute de mii de voturi, pe când la candidații independenți un singur om trebuie să strângă doar jumătate, nu care cumva să fie mulți... Vasile Blaga a fost chiar simpatic când a afirmat că „la baza întocmirii acestei liste a stat competența, iar propunerile PDL sunt cele mai bune”. Sau, cum s-ar zice, competenți, daʼ mulți. De exemplu: câți români se simt reprezentați de ce au comis la Parlamentul European Monica Macovei ori Traian Ungureanu? Theodor Stolojan ori Jean Marinescu? Ori câți români și-ar dori ca în numele lor să vorbească la Uniunea Europeană libanezul Kansou Kazem? Vom vedea. Cum ar zice Pristanda: „Curat competență, coane Vasile!”